1 Cei din Zif au venit la Saul, la Ghibeea şi i-au zis: „Oare nu se ascunde David pe colina Hachila, în faţă cu Ieşimon?”.
2 Saul s-a ridicat şi a coborât în pustiul Zif şi cu el erau trei mii de oameni aleşi ai lui Israel ca să-l caute pe David în pustiul Zif.
3 Saul şi-a fixat tabăra pe colina Hachila, în faţă cu Ieşimon, pe drum. David era în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4 A trimis cercetaşi şi a aflat că Saul venise într-adevăr.
5 David s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi fixase tabăra şi a văzut locul unde era culcat Saul. Era şi Abner, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui. Saul era culcat între care, iar poporul stătea în jurul lui.

6 David le-a zis lui Ahimelec, heteul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab: „Cine vrea să coboare cu mine la Saul în tabără?”. Abişai i-a răspuns: „Eu vreau să cobor cu tine”.
7 David şi Abişai au ajuns la popor noaptea şi, iată, Saul era culcat şi dormea între care, iar suliţa lui era înfiptă în pământ la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul său.

8 Abişai i-a zis lui David: „Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta! Acum lasă-mă să-l pironesc cu suliţa la pământ o singură dată şi nu va mai fi nevoie să repet!”.
9 Dar David i-a zis lui Abişai: „Nu-l ucide! Căci cine îşi întinde mâna împotriva unsului Domnului şi rămâne nevinovat?”.
10 David a zis: „Viu este Domnul! Numai Domnul îl poate lovi; fie că-i va veni ziua să moară, fie că va coborî la luptă şi va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului! Ia suliţa de la capul lui, urciorul cu apă şi să plecăm!”.
12 David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a observat şi nimeni nu s-a trezit, pentru că Domnul a făcut să cadă asupra lor un somn adânc.

13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns pe vârful muntelui, departe. Era mare distanţă între ei.
14 A strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „Oare vei răspunde, Abner?”. Abner a răspuns: „Cine eşti tu care strigi către rege?”.
15 David i-a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Cine este ca tine în Israel? De ce atunci nu l-ai păzit pe rege, stăpânul tău? A venit cineva din popor ca să-l omoare pe rege, stăpânul tău.
16 Nu este bun lucrul pe care l-ai făcut. Viu este Domnul că sunteţi sortiţi morţii pentru că nu l-aţi păzit pe stăpânul vostru, pe unsul Domnului. Acum vezi unde este suliţa regelui şi unde este urciorul de apă care erau la capul lui!”.

17 Saul a recunoscut glasul lui David şi a zis: „Este acesta glasul tău, fiul meu David?”. David i-a răspuns: „Este glasul meu, stăpânul meu, rege!”.
18 Şi i-a zis: „De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut şi ce rău este în mâna mea?
19 Acum să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său! Dacă Domnul este cel care te incită împotriva mea, să primească cu plăcere ofranda; dar dacă sunt fiii oamenilor, blestemaţi să fie ei înaintea Domnului, fiindcă mă alungă astăzi din moştenirea Domnului, zicându-mi: «Du-te şi slujeşte altor dumnezei!».
20 Să nu cadă sângele meu la pământ dinaintea Domnului, căci a ieşit regele lui Israel să caute un purice ca unul care vânează o potârniche în munţi!”.

21 Saul a zis: „Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă a fost preţioasă viaţa mea astăzi în ochii tăi. Am acţionat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală”.
22 David i-a răspuns: „Iată suliţa regelui! Să vină cineva dintre slujitorii tăi şi s-o ia!
23 Domnul să întoarcă fiecăruia după dreptatea lui şi după fidelitatea lui. Domnul te-a dat astăzi în mâna [mea], iar eu nu am vrut să-mi întind mâna împotriva unsului Domnului.
24 Iată, aşa cum am preţuit eu astăzi viaţa ta, aşa să fie preţuită viaţa mea în ochii Domnului şi să mă elibereze din orice strâmtorare!”.

25 Saul i-a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Ceea ce vei face, vei reuşi”. Apoi David a mers pe drumul lui, iar Saul s-a întors acasă.