2 Samuel
1
1 După moartea lui Saul, David s-a întors de la victoria asupra lui Amalec şi a stat două zile la Ţiclag.
2 A treia zi a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâşiate şi ţărână pe cap. Când a ajuns la David, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat.
3 David i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israel”.
4 David i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit din luptă şi au fost mulţi cei care au căzut din popor şi au murit; chiar şi Saul şi Ionatan, fiul său, au murit”.
5 David i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde ştii că Saul şi Ionatan, fiul său, au murit?”.
6 Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilboa; Saul era rezemat de suliţa lui, iar carele şi călăreţii erau aproape să-l ajungă.
7 S-a întors, m-a văzut şi m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!».
8 El mi-a zis: «Cine eşti?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amalec».
9 Şi mi-a zis: «Apropie-te de mine şi omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viaţa este încă în mine».
10 M-am apropiat de el şi l-am omorât, căci ştiam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema de pe capul lui şi brăţara de la mâna lui şi le-am adus aici la stăpânul meu”.
11 David şi-a apucat hainele şi le-a sfâşiat; la fel şi toţi oamenii care erau cu el.
12 Au jelit, au plâns şi au postit până seara pentru Saul, pentru Ionatan, fiul său, pentru poporul Domnului şi pentru toată casa lui Israel, căci muriseră de sabie.
13 David i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde eşti?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amalec”.
14 David i-a zis: „Cum, nu ţi-a fost frică să-ţi întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”.
15 David l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui şi i-a zis: „Apropie-te şi ucide-l!”. El l-a lovit şi l-a omorât.
16 David i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului»”.
17 David a cântat acest cântec de jale pentru Saul şi pentru Ionatan, fiul său,
18 a spus să fie învăţată fiilor lui Iuda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea celui Drept.
19 „Gloria ta, Israele, a fost străpunsă pe înălţimile tale!
Cum au căzut cei viteji!
20 Nu spuneţi lucrul acesta în Gat,
nu-l vestiţi pe străzile din Aşchelon,
ca să nu se bucure fiicele filistenilor,
ca să nu se laude fiicele celor netăiaţi împrejur.
21 Munţi din Ghilboa!
Nici rouă, nici ploaie [să nu cadă] peste voi!
Să nu fie peste voi nici ogoare
[care să vă dea rod] pentru darul ridicat!
Căci acolo au fost profanate scuturile vitejilor,
scutul lui Saul, niciodată uns cu untdelemn,
22 ci de sângele celor străpunşi,
de grăsimea celor viteji!
Arcul lui Ionatan n-a dat înapoi niciodată,
iar sabia lui Saul nu flutura în vânt.
23 Saul şi Ionatan, amabili şi gentili,
nici în viaţă, nici în moarte nu s-au despărţit;
erau mai uşori decât vulturul,
mai puternici decât leul.
24 Fiicele lui Israel,
plângeţi-l pe Saul
care vă îmbrăca în stacojiu şi lucruri preţioase,
care punea podoabe de aur pe veşmintele voastre!
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatan, străpuns pe înălţimile tale!
26 Mă doare după tine, fratele meu, Ionatan!
Îmi erai foarte drag!
Minunată era iubirea ta faţă de mine,
mai mult decât iubirea unei femei!
27 Cum au căzut vitejii!
Cum au pierit armele de luptă!”.