1 După aceea, Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă numită Tamar. Amnon, fiul lui David, s-a îndrăgostit de ea.

2 Amnon suferea din cauza lui Tamar, încât a căzut bolnav, căci era fecioară şi era greu în ochii lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten numit Ionadab, fiul lui Şimeea, fratele lui David. Ionadab era un om foarte priceput.
4 El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnon i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom”.
5 Ionadab i-a zis: „Culcă-te în pat şi prefă-te că eşti bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamar, sora mea, şi să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înainea mea ca s-o văd şi să mănânc din mâna ei!»”.
6 Amnon s-a culcat şi s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamar, sora mea şi să-mi pregătească două turte înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”.
7 David a trimis în casă la Tamar să i se spună: „Mergi în casa lui Amnon, fratele tău, şi pregăteşte-i de mâncare!”.
8 Tamar s-a dus în casa lui Amnon, fratele ei, şi, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui şi a copt turtele.
9 A luat tava şi le-a răsturnat în faţa lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnon a zis: „Să iasă toţi oamenii de la mine!”. Şi au ieşit toţi oamenii de la el.
10 Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamar a luat turtele pe care le făcuse şi le-a dus lui Amnon, fratele ei, în cameră.
11 Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o şi i-a zis: „Vino, sora mea, şi culcă-te cu mine!”.
12 Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face aşa în Israel; nu fă nelegiuirea aceasta!
13 Unde mă voi duce eu cu ruşinea mea? Tu vei fi un nelegiuit în Israel. Acum, vorbeşte-i regelui şi el nu va refuza să fiu a ta!”.
14 Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o şi s-a culcat cu ea.

15 Apoi Amnon a urât-o foarte mult; ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnon i-a zis: „Ridică-te şi pleacă!”.
16 Ea i-a zis: „Nu, a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte.
17 L-a chemat pe slujitorul care îl slujea şi i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta şi încuie uşa după ea!”.
18 Ea avea o haină cu mâneci lungi, căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară şi a încuiat uşa după ea.

19 Tamar şi-a presărat praf pe cap şi şi-a sfâşiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Şi-a pus mâna pe cap şi mergea ţipând.
20 Absalom, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnon, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamar a rămas abandonată în casa lui Absalom, fratele ei.

21 Regele David a auzit toate aceste lucruri şi s-a mâniat foarte tare.
22 Absalom nu vorbea cu Amnon nici bine, nici rău, căci Absalom îl ura pe Amnon pentru că o umilise pe Tamar, sora lui.

23 După doi ani de zile, Absalom avea tunsul oilor la Baal-Haţor, care este lângă Efraim, şi Absalom i-a chemat pe toţi fiii regelui.
24 Absalom a mers la rege şi i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele şi slujitorii lui cu slujitorul tău!”.
25 Regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toţii ca să nu-ţi fim povară!”. Absalom a insistat faţă de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat.
26 Absalom i-a zis: „Să vină cu noi Amnon, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”.
27 Dar Absalom a insistat faţă de el şi l-a trimis pe Amnon şi pe toţi fiii regelui.
28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeţi, când se va veseli inima lui Amnon din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviţi-l pe Amnon şi omorâţi-l! Nu vă temeţi, căci eu v-am poruncit! Fiţi tari şi viteji!»”.
29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon după cum le poruncise Absalom. Atunci toţi fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui şi au fugit.

30 Pe când erau pe drum, a ajuns vestea la David că Absalom i-a lovit pe toţi fiii regelui şi că n-a mai rămas niciunul dintre ei.
31 Regele s-a ridicat, şi-a sfâşiat hainele şi s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâşiate.
32 Ionadab, fiul lui Şimeea, fratele lui David, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toţi tinerii, fiii regelui, au fost ucişi! Numai Amnon a murit. Căci după porunca lui Absalom a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamar, sora lui.
33 Să nu se preocupe domnul meu, regele, că toţi fiii regelui au murit, pentru că numai Amnon a murit”.
34 Apoi Absalom a fugit.

Tânărul de strajă şi-a ridicat ochii şi a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte.
35 Ionadab i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”.
36 Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Şi-au ridicat glasul şi au plâns. Şi regele şi slujitorii lui au plâns în hohote.
37 Absalom a fugit şi a mers la Talmai, fiul lui Amihur, regele din Gheşur. [David] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.

38 Absalom a fugit şi a mers la Gheşur. A stat acolo trei ani.
39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom, căci se mângâiase după moartea lui Amnon.