1 Fiilor, ascultaţi mustrarea tatălui [vostru]
şi aşa să faceţi ca să fiţi mântuiţi!
2 Domnul l-a premărit pe tatăl în copii
şi a întărit judecata mamei în fii.
3 Cel care-l cinsteşte pe tatăl ispăşeşte păcate
4 şi ca unul care strânge comori este cel care o onorează pe mama sa.
5 Cel care-l cinteşte pe tatăl va fi bucurat de către fii
şi, în ziua rugăciunii sale, va fi ascultat.
6 Cel care-l onorează pe tatăl îşi va lungi zilele
şi cel care-l ascultă pe Domnul o va linişti pe mama sa.
7 Cel care se teme de Domnul îl cinsteşte pe tatăl
şi ca pe nişte stăpâni îi slujeşte pe cei care i-au dat naştere.
8 În faptă şi cuvânt, cinsteşte-l pe tatăl tău,
ca să vină asupra ta binecuvântarea de le el!
9 Căci binecuvântarea tatălui întăreşte casle fiilor,
iar blestemul mamei [le] dezrădăcinează din temelii.
10 Nu te preamări în necinstirea tatălui tău,
căci necinstirea tatălui nu este glorie pentru tine.
11 Căci gloria omului [vine] din cinstirea tatălui său
şi ruşine pentru copii este mama în dezonorare.
12 Fiule, ajută-l pe tatăl tău la bătrâneţe
şi nu-l întrista în viaţa lui!
13 Chiar dacă-şi pierde înţelegerea, fii indulgent
şi nu-l necinsti când eşti în toată puterea ta!
14 Căci fapta bună faţă de tatăl tău nu va fi neglijată
şi, în schimbul păcatelor, va fi clădită o casă nouă pentru tine.
15 În ziua strâmtorării tale, [Domnul] îşi va aduce aminte de tine;
precum este căldura pentru brumă, tot aşa vor pieri păcatele tale.
16 Cel care-l părăseşte pe tatăl este ca unul care [spune] blasfemie
şi cel care o mânie pe mama este blestemat de Domnul.

17 Fiule, împlineşte-ţi cu blândeţe lucrările tale
şi vei fi iubit de omul plăcut [Domnului]!
18 Cu cât eşti mai mare, cu atât [mai mult] să te umileşti
şi vei afla har înaintea Domnului!
19 Mulţi sunt cei semeţi şi preamăriţi,
însă celor modeşti le revelează tainele sale.
20 Căci mare este puterea Domnului
şi el este glorificat de către cei umili.
21 Nu căuta cele prea dificile pentru tine
şi nu cerceta cele ce sunt peste puterile tale!
22 La cel poruncite ţie, la acelea să te gândeşti,
nu ai nevoie de cele ascunse!
23 Nu te ocupa de cele ce sunt de prisos lucrărilor tale,
căci ţi s-au arătat mai multe [decât poate pricepe] inteligenţa oamenilor.
24 Prezumţia i-a făcut să rătăcească pe mulţi
şi presupunerea rea a făcut să le alunece mintea.

25 Neavând pupile, eşti lipsit de lumină
şi neavând parte de cunoaştere, nu promite!
26 Inima încăpăţânată se va înrăutăţi la urmă
şi cel care iubeşte primejdia va pieri în ea.
27 Inima încăpăţânată va fi îngreunată cu chinuri
şi păcătosul va adăuga păcat peste păcat.
28 Nu este leac pentru pericolul trufiei,
căci planta nelegiuirii s-a înrădăcinat în ea.

29 Inima celui priceput consideră parabola
şi urechea celui ascultător este dorinţa celui înţelept.
30 Apa stinge focul care arde
şi fapta bună ispăşeşte păcatele.
31 Cel care face caritatea se gândeşte la cele de după
şi, în timpul căderii sale, va găsi susţinere.