1 Îndură-te de noi, Stăpâne, Dumnezeu a toate, priveşte spre noi
2 şi fă să cadă teama de tine asupra tuturor neamurilor!
3 Ridică-ţi mâna împotriva neamurilor străine,
ca ele să vadă puterea ta!
4 După cum, înaintea lor, ai fost sfinţit în noi,
tot aşa, înaintea noastră, să fii premărit în ele!
5 Ca ele să te cunoască pe tine după cum şi noi am cunoscut
că nu este alt Dumnezeu în afară de tine, Doamne.
6 Reînnoieşte semnele şi fă alte minuni,
7 glorifică mâna ta şi braţul tău drept!
8 Trezeşte furia şi revarsă mânia,
9 distruge-l pe potrivnic şi zdrobeşte-l pe duşman!
10 Grăbeşte timpul şi aminteşte-ţi de jurământ
şi se vor povesti măreţiile tale!
11 Cel salvat să fie devorat în mânia focului
şi să afle pieirea cei care fac rău poporului tău!
12 Zdrobeşte capetele principilor duşmanilor
care spun: „Nu există nimeni în afară de noi”!
13 Adună toate triburile lui Iacob
şi dă-le moştenire, cum era la început!
14 Îndură-te, Doamne, de poporul care este chemat cu numele tău
şi de Israel, pe care l-ai asemănat cu întâiul tău născut!
15 Ai milă de cetatea sanctuarului tău,
de Ierusalim, locul odihnei tale!
16 Umple Sionul de celebrările virtuţilor tale
şi poporul tău, de gloria ta!
17 Dă mărturie creaturilor tale de la început,
trezeşte profeţiile, cele [făcute] în numele tău!
18 Dă răsplată celor care au rămas tari pentru tine
şi profeţii tăi să fie crezuţi!
Ascultă, Doamne, cererea celor care te imploră,
19 după binecuvântarea lui Aaron asupra poporului tău!
Şi vor cunoaşte toţi cei de pe pământ că tu eşti Domnul,
Dumnezeul veacurilor.

20 Pântecele mănâncă orice hrană,
dar este o hrană mai bună decât [altă] hrană.
21 Gâtul gustă hrana de vânat;
la fel, inima inteligentă, cuvintele mincinoase.
22 Inima pervertită dă tristeţe,
iar omul mult încercat îi va răsplăti.

23 Femeia acceptă orice bărbat,
dar este fiică mai bună decât [altă] fiică.
24 Frumuseţea femeii înveseleşte faţa
şi merge dincolo de orice dorinţă a omului.
25 Dacă este pe limba ei îndurare şi blândeţe,
soţul ei nu este ca fiii oamenilor.
26 Cel care dobândeşte o femeie are începutul bogăţiei:
e un ajutor potrivit lui şi coloană a tihnei.
27 Unde nu este zid, este prădată proprietatea
şi unde nu este femeie, [omul] va ofta rătăcind.
28 Cine se va încrede într-un hoţ bine încins
care [merge] agil din cetate în cetate?
La fel este cu omul care nu are cuib,
care se opreşte acolo unde se întunecă.