1 Cinsteşte-l pe doctor cu cinstea datorată lui pentru foloasele sale,
căci Domnul l-a creat şi pe el!
2 Vindecarea este de la Cel Preînalt
şi el va primi daruri de la rege!
3 Cunoaşterea doctorului îi va înălţa capul
şi înaintea celor mari el va fi admirat.
4 Domnul a creat din pământ leacurile
şi omul priceput nu le dispreţuieşte.
5 Nu a fost îndulcită apa printr-un lemn,
ca să fie cunoscută puterea lui?
6 El le-a dat oamenilor cunoaşterea
ca să se glorifice prin minunile sale.
7 El a vindecat prin acestea şi a luat chinul [omului],
farmacistul va face amestecuri cu ele.
8 Faptele lui nu se sfârşesc
şi pacea de la el este pe faţa pământului.
9 Fiule, nu trece cu vederea în [timpul] bolii tale,
ci roagă-te Domnului şi el te va vindeca!
10 Îndepărtează greşeala şi întăreşte-ţi mâinile
şi purifică-ţi inima de orice păcat!
11 Adu [dar] de bună mireamă şi memorial de făină aleasă
şi unge ofranda după puterea ta!
12 Fă-i loc doctorului – căci Domnul l-a creat şi pe el –
să nu stea departe de tine, căci ai nevoie de el!
13 Este un timp când succesul este şi în mâinile lui.
14 Căci şi ei cer de la Domnul să dea prin ei tihnă
şi vindecare în folosul vieţii.
15 Cel care păcătuieşte înaintea celui care l-a făcut
va cădea în mâinile doctorului.

16 Fiule, varsă lacrimi pentru cel mort
şi, ca unul care pătimeşte teribil, începe jalea!
Înmormântează-i trupul după cum este stabilit
şi nu trece cu vederea mormântul lui!
17 Plângi amar şi jeleşte fierbinte;
fă doliu, după vrednicia lui, o zi sau două
pentru evitarea acuzaţiei şi lasă-te mângâiat de tristeţe!
18 Din tristeţe poate veni moartea
şi tristeţea inimii încovoiae puterea.
19 În pericol rămâne şi tristeţea,
iar viaţa săracului este împotriva inimii.
20 Nu-ţi deda tristeţii sufletul,
ţine-o departe, amintintindu-ţi de cele din urmă!
21 Aminteşte-ţi! Nu este cale de întoarcere;
lui nu-i eset de folos, iar ţie îţi face rău.
22 Aminteşte-ţi de judecata mea, căci la fel va fi şi a ta.
„Azi pentru mine, mâine pentru tine!”.
23 În odihna celui mort se odihneşte şi amintirea lui;
mângâie-te pentru el la ieşirea duhului său!

24 Înţelepciunea cărturarului este în timpul de răgaz
şi cel care are puţine de făcut va deveni înţelept.
25 Cum va deveni înţelept cel care ţine plugul
şi se mândreşte cu bâta cu ţepuşă,
conducând boii şi ducându-şi viaţa cu munca lor,
şi când discursul lui este despre viţei?
26 Îşi pune la inimă să întoarcă brazde
şi lipsa somnului său este pentru nutreţul junincilor!
27 Aşa sunt orice meşteşugar şi artizan
care petrece noaptea ca ziua: sunt cei care încrustează inscripţii pe sigilii
şi cu răbdare [caută] să schimbe modelul.
Ei îşi pun la inimă să facă asemănător desenul
şi lipsa lor de somn este pentru terminarea lucrării.
28 Aşa este şi fierarul aşrzat lângă nicovală,
învăţat cu lucratul fierului:
aburii focului îi topesc trupul şi se luptă cu căldura cuptorului.
Zgomotul ciocanului asurzeşte urechile sale,
ochii sunt înaintea asemănării obiectului;
îşi pune la inimă terminarea lucrării
şi lipsa lui de somn este ca să o înfrumuseţeze până la desăvârşire.
29 Tot astfel este olarul aşezat la lurcul său
şi care învârte cu piciorul roata,
care stă mereu preocupat de lucrul lui,
şi toată lucrarea lui este numărată.
30 Cu braţul său modelează lutul
şi picioarele îi încovoaie puterea;
îşi pune la inimă să termine vopsitul
şi lipsa lui de somn este pentru curăţirea cuptorului.
31 Toţi aceştia se încred în mâinile lor
şi fiecare este înţelept în lucrarea lui.
32 Fără ei nu s-ar construi cetatea,
nu s-ar locui şi nu s-ar umbla [prin ea].
33 Dar nu sunt căutaţi în sfatul poporului,
nici în adunare nu vor sta deasupra
şi nu vor şedea pe scaunul judecătorului,
iar dispoziţiile judecăţii nu le vor înţelege.
34 Ei nu vor pune în lumină educaţia şi judecata
şi nu vor fi aflaţi [ocupându-se] cu parabole,
dar ei susţin creaţia din veac
şi rugăciunea lor este în lucrarea meseriei.
Altfel este cu cel care-şi pune la inimă
şi se gândeşte la legea Celui Preînalt.