1 Nu-l mustra cu asprime pe cel bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe tineri ca pe nişte fraţi,
2 pe bătrâne, ca pe mame, iar pe cele tinere, ca pe nişte surori, în curăţie desăvârşită.

3 Respectă văduvele, cele care sunt cu adevărat văduve.
4 Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, să înveţe mai întâi să aibă dragoste faţă de casa lor şi să-i răsplătească pe părinţi, căci acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5 Cea care este cu adevărat văduvă şi rămasă singură şi-a pus speranţa în Dumnezeu şi stăruie în cereri şi rugăciuni noaptea şi ziua.
6 Însă cea care trăieşte în plăceri, deşi trăieşte, este moartă.
7 Porunceşte-le acestora ca să fie fără reproş.
8 Dar dacă cineva nu se îngrijeşte de ai săi, şi mai ales de cei din casă, şi-a renegat credinţa şi este mai rău decât un necredincios.

9 Ca să fie înscrisă între văduve, să nu aibă mai puţin de şaizeci de ani, să fi fost soţia unui singur bărbat,
10 să aibă mărturie pentru faptele ei bune, dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă i-a ajutat pe cei necăjiţi, dacă s-a ţinut de orice fel de faptă bună.

11 Dar fereşte-te de văduvele mai tinere. Căci când le apucă poftele nedemne de Cristos, vor să se mărite
12 făcându-se vinovate că şi-au călcat promisiunea de mai înainte.
13 În acelaşi timp, se învaţă să fie leneşe şi umblă din casă în casă. Dar nu numai că sunt leneşe, ci şi limbute şi iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie.
14 Aşadar, vreau ca cele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să fie gospodine în casă, ca să nu dea potrivnicului nici un motiv de clevetire,
15 căci unele s-au rătăcit deja, urmându-l pe Satana.
16 Dacă o credincioasă are văduve, să se îngrijească de ele şi să nu împovăreze Biserica, pentru ca aceasta să le poată ajuta pe cele cu adevărat văduve.

17 Prezbiterii care conduc bine să fie învredniciţi cu o cinste îndoită, mai ales cei care se ostenesc cu predica şi cu învăţătura,
18 căci spune Scriptura: Să nu legi gura boului care treieră şi: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”.
19 Să nu primeşti o acuzaţie împotriva unui prezbiter decât dacă vine de la doi sau trei martori.
20 Pe cei care au păcătuit, mustră-i înaintea tuturor, ca să le fie teamă şi celorlalţi.
21 Te conjur în faţa lui Dumnezeu şi a lui Cristos Isus şi a îngerilor celor aleşi să păzeşti acestea, fără prejudecată şi fără a face cuiva favoruri.
22 Nu te grăbi să-ţi impui mâinile peste cineva şi nici nu te face părtaş la păcatele altora. Tu însuţi păstrează-te curat.
23 Să nu mai bei numai apă, ci şi puţin vin din cauza stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.

24 Păcatele unor oameni sunt evidente şi se cunosc înainte de judecată, însă ale altora se descoperă după aceea.
25 Tot la fel şi faptele bune sunt evidente, dar chiar şi celelalte nu pot rămâne ascunse.