2 Timotei
1
1 Paul, apostol al lui Cristos Isus prin voinţa lui Dumnezeu, după promisiunea vieţii care este în Cristos Isus,
2 lui Timotei, copilul meu iubit: har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru.
3 Aduc mulţumire lui Dumnezeu, pe care, cu o conştiinţă curată, îl slujesc ca şi strămoşii mei, când îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele fără încetare, noaptea şi ziua.
4 Amintindu-mi de lacrimile tale, mă cuprinde dorul de a te vedea ca să mă umplu de bucurie.
5 Îmi mai amintesc de credinţa neprefăcută care este în tine, care a fost mai întâi în bunica ta, Lois, şi în mama ta, Eunice, şi sunt convins că este şi în tine.
6 Din acest motiv îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele,
7 căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci [Duhul] tăriei, al iubirii şi al înţelepciunii.
8 Aşadar, nu te ruşina de mărturia Domnului nostru şi nici de mine, care [mă aflu] în lanţuri pentru el, ci suferă împreună cu mine pentru evanghelie după puterea lui Dumnezeu,
9 cel care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci pentru planul său şi pentru harul pe care ni l-a dat în Cristos Isus mai înainte de începutul veacurilor,
10 dar care acum a fost descoperit prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia
11 pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător.
12 Din acest motiv sufăr acestea, dar nu mă ruşinez pentru că ştiu în cine am crezut şi în cine mi-am pus încrederea şi sunt convins că el are puterea să păstreze bunul încredinţat până în ziua aceea.
13 Ia şi iubirea care este în Cristos Isus!
14 Păstrează depozitul cel bun ca normă, cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine în credinţa prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi.
15 Ştii că toţi cei din Asia ne-au părăsit, printre care şi Figel şi Hermogene.
16 Domnul să se îndure de casa lui Onesifor pentru că de multe ori şi el m-a îmbărbătat şi nu i-a fost ruşine de lanţurile mele,
17 ba chiar, când a fost la Roma, m-a căutat cu îngrijorare şi m-a găsit.
18 Domnul să-i dea să găsească îndurare la Dumnezeu în ziua aceea şi tu ştii bine cât de mult m-a ajutat la Efes.