1 Tobit a terminat cuvintele de mulţumire.
2 A murit în pace la o sută doisprezece ani şi a fost înmormântat cum se cuvine la Ninive. Avea şaizeci şi doi de ani când a devenit neputincios cu ochii, iar după ce şi-a recăpătat vederea, a trăit în prosperitate şi a dat de pomană. A continuat să-l laude pe Dumnezeu şi să dea mărturie despre măreţia lui Dumnezeu.

3 Când era pe moarte, l-a chemat pe Tobia, fiul său, şi i-a poruncit, zicând: „Fiule, adu-i pe copiii tăi!
4 Fugi în Media, pentru că eu cred în cuvântul lui Dumnezeu despre Ninive, cele pe care le-a spus Nahum – că toate vor fi şi se vor întâmpla la Atur şi la Ninive – şi câte au spus profeţii lui Israel pe care i-a trimis Dumnezeu, toate se vor întâmpla şi nimic nu se va pierde din cuvintele lor: toate se vor împlini la timpul lor. Mai degrabă în Media va fi salvarea decât între asirieni şi la Babilon. Căci eu ştiu şi cred că toate cele pe care le-a spus Dumanezeu se vor împlini şi vor fi. Nu se va pierde niciunul dintre cuvinte. Iar fraţii noştri care locuiesc în ţara lui Israel, toţi vor fi împrăştiaţi şi vor fi luaţi captivi din acel pământ bun. Toată ţara lui Israel va fi pustie, Samaria şi Ierusalimul vor fi un deşert, iar casa lui Dumnezeu va rămâne în tristeţe şi va fi arsă pentru o vreme.
5 Dar Dumnezeu se va îndura de ei şi-i va întoarce Dumnezeu în ţara lui Israel. Vor reconstrui templul, însă nu unul ca şi cel dintâi, până la vremea când se va împlini timpul potrivit. Iar după aceasta, se vor întoarce din captivitatea lor cu toţii şi vor construi Ierusalimul cum se cuvine, iar casa lui Dumnezeu de acolo va fi zidită aşa cum au vorbit despre ea profeţii lui Israel.
6 Toate neamurile de pe întreg pământul, toate se vor întoarce şi se vor teme cu adevărat de Dumnezeu. Toţi îi vor părăsi pe idolii lor care i-au amăgit spre minciună prin amăgirile lor şi-l vor binecuvânta pe Dumnezeul veacurilor în dreptate.
7 Toţi fiii lui Israel care vor fi mântuiţi în acele zile îşi vor aminti de Dumnezeu în adevăr, se vor aduna împreună şi vor merge la Ierusalim. Vor locui în siguranţă în veci pe pământul lui Abraham ce le va fi dat lor. Toţi cei care îl iubesc pe Dumnezeu în adevăr se vor bucura, iar cei care vor păcătui şi vor săvârşi nelegiuire vor dispărea de pe tot pământul.

8 Acum, copiii mei, vă poruncesc: slujiţi-l pe Dumnezeu în adevăr şi faceţi ce este plăcut înaintea lui! Copiilor voştri să li se hotărască să facă dreptate şi pomană şi să-şi amintească de Dumnezeu, să binecuvânteze numele lui în orice clipă în adevăr şi cu toată puterea lor. 9 Acum, tu, fiule, pleacă din Ninive şi nu mai rămâne aici! În ziua în care o vei îngropa pe mama ta alături de mine, chiar în ziua aceea, să nu mai poposeşti nicio noapte între hotarele ei! Căci văd multă nedreptate în ea şi multe înşelăciuni se fac într-însa şi nu le este ruşine.
10 Vezi, fiule, câte i-a făcut Nadab lui Ahicar, care l-a crescut! Oare nu a ajuns de viu în pământ? Dumnezeu i-a răsplătit nelegiuirea sub ochii săi şi l-a adus la lumină pe Ahicar, iar pe Nadab l-a dus în întuneric pe veci, pentru că a căutat să-l ucidă pe Ahicar. Dând de pomană, l-a scos din laţul morţii pe care i-l întinsese Nadab, iar Nadab a căzut în laţul morţii şi a pierit. Acum, fiilor, vedeţi ce face pomana şi ce face nelegiuirea: ucide. Iată, sufletul meu se stinge!”.

11 L-au pus pe pat şi a murit. Apoi a fost înmormântat cum se cuvine.

12 Când a murit mama lui, Tobia a îngropat-o lângă tatăl lui. Apoi au plecat el şi soţia lui în Media. S-a aşezat la Ecbatana, la Raguel, socrul său.
13 I-a îngrijit [pe socri] la bătrâneţe cum se cuvine şi i-a îngropat la Ecbatana, în Media. A moştenit casa lui Raguel şi pe a lui Tobit, tatăl său.
14 A murit la o sută şaptesprezece ani cu cinste.
15 A văzut şi a auzit înainte să moară de nimicirea [cetăţii] Ninive; a văzut ducerea ei în captivitate în Media pe care a făcut-o Ahiahar, regele Mediei. Şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu pentru toate câte le-a făcut celor din Ninive şi din Aturia. S-a bucurat înainte de moarte pentru [căderea cetăţii] Ninive şi l-a binecuvântat pe Domnul Dumnezeu în vecii vecilor.