5
Tobia, răspunzând, i-a zis lui Tobit, tatăl său: „Tată, toate câte mi le-ai poruncit le voi face.
Cum voi putea să primesc acest [argint] de la el? Căci el nu mă cunoaşte şi nici eu nu-l cunosc. Ce semn să-i dau ca să mă recunoască, să mă creadă şi să-mi dea argintul? Nu cunosc nici drumurile spre Media ca să merg acolo”.
Atunci, Tobit, răspunzând, i-a zis lui Tobia, fiul său: „El mi-a dat o scrisoare semnată de el şi eu i-am dat lui scrisoarea semnată de mine. Am rupt-o în două şi fiecare a luat o [bucată]. I-am dat-o împreună cu argintul şi, iată, sunt şapte ani de când eu i-am încredinţat argintul. Acum, copile, caută-ţi un om de încredere care să meargă cu tine şi-i vom da răsplată când te vei întoarce. Adu acest argint!”.
Tobia a ieşit să caute un om care să meargă cu el în Media şi care să cunoască drumul. A ieşit şi l-a găsit pe Rafael, un înger, stând înaintea lui; însă el nu ştia că este îngerul lui Dumnezeu.
Şi i-a zis: „De unde eşti, tinere!”. Iar el i-a zis: „Sunt dintre fiii lui Israel, fraţii tăi, şi am venit aici să muncesc”. [Tobia] i-a zis: „Cunoşti drumul care duce în Media?”.
[Rafael] i-a zis: „Da, am fost de multe ori acolo; cunosc şi ştiu toate drumurile. Am fost de mai multe ori în Media şi am fost găzduit la Gabael, fratele nostru care locuieşte la Raghes, în Media. Este cale de două zile de la Ecbatana la Raghes, căci se află pe munte.
[Tobia] i-a răspuns: „Rămâi cu mine, tinere, până când merg să-i dau de ştire tatălui! Am nevoie să vii cu mine şi-ţi voi da plată”.
El i-a zis: „Iată, te aştept! Numai nu întârzia!”.
Tobia a intrat şi i-a dat de ştire lui Tobit, tatăl său: „Iată, am găsit un om dintre fraţii noştri, fiii lui Israel!”. El i-a zis: „Cheamă-l la mine pe [acest] om ca să aflu care este neamul lui şi din ce trib este, dacă e de încredere ca să meargă cu tine, copile”.
10 Tobia s-a dus şi l-a chemat: „Tinere, tata te cheamă!”. A venit la el şi l-a salutat el mai întâi pe Tobit: „Să ai parte de multe bucurii!”. Tobit i-a răspuns zicându-i: „De ce aş avea să mă bucur? Căci sunt cu ochi neputincioşi şi nu văd lumina cerului, ci zac în întuneric asemenea morţilor care nu văd lumina. Deşi trăiesc, sunt printre morţi; aud glasul oamenilor, dar nu-i văd”. [Rafael] i-a zis: „Ai încredere că vei fi în curând vindecat de Dumnezeu; ai încredere!”. Tobit i-a răspuns: „Tobia, fiul meu, vrea să meargă în Media. Vei putea merge împreună cu el ca să-l conduci? Îţi voi da plată, frate”. El i-a zis: „Pot să merg cu el, ştiu toate drumurile. Am călătorit de multe ori în Media şi am străbătut toate câmpiile şi munţii ei şi-i cunosc toate drumurile”.
11 [Tobit] i-a zis: „Frate, din ce familie şi din ce trib eşti? Lămureşte-mă, frate!”.
12 El i-a zis: „Ce nevoie ai să cunoşti tribul?”. [Tobit] i-a zis: „Vreau să ştiu într-adevăr al cui eşti, frate, şi care este numele tău”.
13 El i-a zis: „Eu sunt Azaria, [fiul] lui Anania cel Mare, dintre fraţii tăi”.
14 [Tobit] i-a zis: „Mergi sănătos şi teafăr, frate! Nu te supăra pe mine, frate, că am vrut să ştiu adevărul despre familia ta! Se întâmplă că-mi eşti rudă şi dintr-o familie bună şi cinstită. I-am cunoscut pe Anania şi pe Natan, cei doi fii ai lui Semelias cel Mare. Ei mergeau cu mine la Ierusalim şi se închinau cu mine acolo şi nu au rătăcit. Fraţii tăi sunt oameni cinstiţi, eşti dintr-un neam bun. Fii binevenit!”.
15 Apoi a zis: „Îţi voi da ca plată o drahmă pe zi şi cele de trebuinţă pentru tine ca şi pentru fiul meu.
16 Mergi cu fiul meu şi-ţi voi mai adăuga la plată!”.
17 [Rafael] i-a zis: „Voi merge cu el, nu te teme: vom merge sănătoşi şi sănătoşi ne vom întoarce la tine, pentru că drumul este sigur!”. [Tobit] i-a zis: „Fii binecuvântat, frate!”. Apoi l-a chemat pe fiul său şi i-a zis: „Copile, pregăteşte cele [necesare] pentru drum şi du-te cu fratele tău! Iar Dumnezeul din cer să aibă grijă de voi acolo şi să vă aducă înapoi la mine sănătoşi! Îngerul lui să vă însoţească cu grijă, copile!”.
Şi au ieşit ca să plece la drum, i-au îmbrăţişat pe tatăl şi pe mama lui, iar Tobit i-a zis: „Mergi sănătos!”.
18 Mama lui a plâns şi i-a zis lui Tobit: „De ce l-ai trimis pe copilul meu? Nu era el toiagul mâinii noastre când intra şi ieşea dinaintea noastră?
19 Să nu pui argint după argint, ci acesta să fie gunoi faţă de copilul nostru!
20 Felul cum ne-a fost dat de la Domnul să trăim ne este suficient”.
21 Dar [Tobit] i-a zis: „Nu te îngrijora! Copilul nostru va merge sănătos şi sănătos se va întoarce la noi. Iar ochii tăi îl vor vedea în ziua în care va veni sănătos la tine.
22 Nu te îngrijora şi nu te teme pentru ei, soră! Îngerul cel bun îl va însoţi şi îi va arăta drumul cel bun şi se va întoarce sănătos”.
23 Iar ea a încetat să mai plângă.