1 Când au terminat de mâncat şi de băut, au vrut să se culce. L-au luat pe tânăr şi l-au dus în cameră.
2 Tobia şi-a amintit de cuvântul lui Rafael şi a luat ficatul peştelui şi inima din desaga pe care o avea şi le-a pus pe jăratecul pentru incens.
3 Mirosul peştelui l-a oprit şi l-a îndepărtat pe demon spre părţile Egiptului. Rafael a mers, l-a împiedicat acolo şi l-a legat imediat.

4 [Părinţii] au ieşit şi au închis uşa camerei. Tobia s-a ridicat de pe pat şi i-a zis: „Scoală, soră, să ne rugăm şi să cerem de la Dumnezeul nostru să arate faţă de noi îndurare şi grijă!”.
5 S-a ridicat şi au început să se roage şi să ceară să aibă grijă de ei. Şi a început să zică:
„Binecuvântat eşti tu,
Dumnezeul părinţilor noştri,
şi binecuvântat este numele tău
în toate generaţiile viitoare!
Să te binecuvânteze cerurile
şi toată creaţia ta în toţi vecii!

6 Tu l-ai făcut pe Adam
şi i-ai dat-o pe Eva, soţia lui, ca ajutor şi sprijin.
Din amândoi s-a născut tot neamul omenesc.
Tu ai spus: «Nu este bine ca omul să fie singur.
Să-i facem un ajutor asemenea lui!».

7 Şi acum, nu din desfrânare
o iau pe această soră a mea, ci întru adevăr.
Binevoieşte să te înduri de mine şi de ea
şi să îmbătrânim împreună!”.

8 Şi au zis împreună: „Amin! Amin!”.
9 Apoi au dormit peste noapte.
10 Raguel, sculându-se, i-a chemat pe slujitori la sine, au mers şi au săpat o groapă. Căci spunea: „În caz că a murit, să nu ajungem de râs şi de ruşine!”.
11 Când au terminat de săpat groapa, Raguel a venit acasă şi a chemat-o pe soţia lui.
12 I-a zis: „Trimite-o pe una îngropăm, ca să nu ştie nimeni!”. dintre slujitoare să meargă să vadă dacă trăieşte. Dacă a murit, să-l
13 Ei au trimis-o pe slujitoare. Au luat candela, au deschis uşa. Ea a intrat şi i-a găsit întinşi şi dormind împreună.
14 Slujitoarea a ieşit şi le-a făcut cunoscut că el trăieşte şi că nu s-a întâmplat nimic rău.

15 Atunci, ei l-au binecuvântat pe Dumnezeul cerului, zicând:
„Binecuvântat eşti tu, Dumnezeule,
cu toată binecuvântarea curată!
Să te binecuvânteze în toate veacurile!

16 Binecuvântat eşti pentru că mi-ai făcut bine,
nu după temerile mele,
ci după îndurarea ta cea mare
pe care ai arătat-o faţă de noi.

17 Binecuvântat eşti tu
pentru că ai arătat îndurare
faţă de doi [fii] singuri [la părinţi]!
Arată-le, Stăpâne, îndurare şi mântuire
şi împlineşte-le viaţa
cu bucurie şi îndurare!”.

18 Atunci le-a poruncit slujitorilor lui să astupe groapa înainte să se facă dimineaţă.
19 Apoi i-a zis soţiei sale să facă multe pâini, să meargă la staul şi să aducă doi boi şi patru berbeci. A zis să-i taie şi au început să-i pregătească.
20 L-a chemat pe Tobia şi i-a zis: „Paisprezece zile să nu te mişti de aici! Rămâi să mâncăm şi să bem la mine! Fă să se bucure inima fiicei mele care a fost întristată!”.
21 Din câte am, ia de aici jumătate şi mergi sănătos la tatăl tău! Iar cealaltă jumătate, când vom muri eu şi soţia mea, este a voastră. Ai încredere, copile: eu sunt tatăl tău şi Edna, mama ta! Noi suntem alături de tine şi de sora ta de acum şi până-n veac. Ai încredere, copile!”.