9
„Dumnezeule al părinţilor şi Doamne al îndurării,
care ai creat toate prin cuvântul tău,
care cu înţelepciune l-ai constituit pe om
ca să stăpânească toate creaturile făcute de tine,
să rânduiască lumea în sfinţenie şi dreptate
şi să facă judecată cu suflet drept,
dă-mi înţelepciunea care şade alături de tine pe tron
şi nu mă exclude dintre copiii tăi!
Căci eu sunt slujitorul tău şi fiul slujnicei tale,
om slab şi cu viaţă scurtă
şi prea mic ca să înţeleg judecata şi legile.
Căci chiar dacă ar fi cineva desăvârşit între fiii oamenilor,
fiind lipsit de înţelepciunea de la tine,
ar fi considerat de nimic.
Tu m-ai ales rege al poporului tău
şi judecător al fiilor şi al fiicelor tale.
Mi-ai spus să construiesc un templu pe muntele tău cel sfânt,
un altar, în cetatea locuirii tale,
copie a cortului sfânt pe care l-ai pregătit de la început.
Cu tine este înţelepciunea care cunoaşte lucrările tale,
era prezentă când ai făcut lumea;
ea ştie ce este plăcut în ochii tăi
şi ce este conform cu poruncile tale.
10 Fă-o să vină din cerurile tale sfinte
şi, de la tronul gloriei tale, trimite-o
ca să trudească fiind alături de mine
şi eu să cunosc ce este plăcut înaintea ta!
11 Ea ştie toate şi înţelege;
mă va călăuzi cu chibzuinţă în toate acţiunile mele
şi mă va păzi cu gloria ei.
12 Şi lucrările mele vor fi plăcute,
voi judeca dreept poporul tău
şi voi fi vrednic de tronul tatălui meu.
13 Care om va cunoaşte planul lui Dumnezeu
şi cine se va gândi la ce vrea Domnul?
14 Gândurile celor muritori sunt şovăielnice
şi cugetările noastre, nesigure.
15 Căci trupul coruptibil îngreunează sufletul
şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji.
16 Cu dificultate ne reprezentăm cele de pe pământ
şi descoperim cu trudă cele la îndemână,
dar cele din cer, cine le va da de urmă?
17 Cine ar fi cunoscut planul tău
dacă nu i-ai fi dat înţelepciunea
şi nu l-ai fi trimis pe Duhul tău cel Sfânt din înălţimi?
18 Astfel au fost îndreptate căile celor de pe pământ,
oamenii au învăţat cele plăcute ţie
şi au fost mântuiţi prin înţelepciune.