1 În anul al patrulea al lui Darius, regele, cuvântul Domnului a fost către Zaharia, în [ziua] a patra a lunii a noua, adică Chislev.
2 Cei din Betel i-au trimis pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii lor, ca să îmbuneze faţa Domnului
3 şi să le spună preoţilor care erau în casa Domnului Sabaot şi profeţilor: „Trebuie să plâng în luna a cincea şi să mă abţin cum am făcut-o în aceşti ani?”.

4 Cuvântul Domnului Sabaot a fost către mine:
5 „Spune întregului popor al ţării şi preoţilor: «Când aţi postit şi aţi jelit în [lunile] a cincea şi a şaptea în aceşti şaptezeci de ani, oare aţi postit pentru mine?
6 Şi când mâncaţi şi beţi, oare nu voi mâncaţi şi beţi?
7 Oare nu [vă amintiţi] de cuvintele pe care le-a vestit Domnul prin profeţii de odinioară când Ierusalimul era locuit şi liniştit, împreună cu cetăţile dimprejur, când Negheb şi Şefelah erau locuite?»”.
8 Cuvântul Domnului a fost către Zaharia.
9 Aşa spune Domnul Sabaot: „Judecaţi după dreptate şi adevăr, arătaţi milostivire şi îndurare fiecare faţă de fratele său!
10 Nu-i oprimaţi pe văduvă, pe orfan, pe străin şi pe nevoiaş şi nimeni să nu plănuiască în inima sa răul împotriva fratelui său!”
11 Dar ei au refuzat să dea atenţie, şi-au întors spatele din neascultare, şi-au astupat urechile ca să nu audă.
12 Şi-au pus inimile să fie ca diamantul, ca să nu asculte legea şi cuvintele pe care le-a trimis Domnul Sabaot prin Duhul său, prin profeţii de odinioară. Iar Domnul Sabaot a fost [cuprins] de o mânie mare.
13 „După cum s-a strigat, iar ei nu au ascultat, tot aşa ei strigă, şi eu nu-i ascult – spune Domnul Sabaot.
14 I-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau. Ţara a fost devastată în urma lor, încât nu a mai fost cine să treacă şi nici cine să se întoarcă. Ei au făcut ţara plăcută să fie o devastare”.