1 Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Cristos;
2 Vă laud, fraţilor, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am dat.
3 Dar vreau să ştiţi că Cristos este Capul oricărui bărbat, şi că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este Capul lui Cristos;
4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit, îşi necinsteşte Capul său.
5 Dar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit, îşi necinsteşte capul ei, căci este ca şi cum ar fi rasă.
6 Căci dacă o femeie nu se înveleşte, să se şi tundă. Dar dacă este o ruşine pentru o femeie să fie tunsă sau rasă, să se învelească.
7 Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi gloria lui Dumnezeu, dar femeia este gloria bărbatului.
8 Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
9 Nici n-a fost bărbatul creat pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10 De aceea, femeia ar trebui să aibă pe cap un simbol al autorităţii, din cauza îngerilor.
11 Totuşi, în Domnul, nici femeia nu este independentă de bărbat, nici bărbatul nu este independent de femeie.
12 Căci, după cum femeia a fost din bărbat, tot aşa şi bărbatul este prin femeie; dar toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.
13 Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14 Nu vă învaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung?
15 Dar dacă o femeie are părul lung, pentru ea este o podoabă. Pentru că părul lung i-a fost dat ca o învelitoare.
16 Dar dacă iubeşte cineva cearta, noi nu avem un astfel de obicei şi nici bisericile lui Dumnezeu.
17 Dar dându-vă aceste învăţături, nu vă laud, pentru că vă adunaţi laolaltă nu spre mai bine, ci spre mai rău.
18 Căci mai întâi de toate, când vă adunaţi laolaltă ca şi biserică, aud că între voi sunt dezbinări; şi în parte o cred.
19 Căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să poată fi recunoscuţi între voi cei găsiţi buni;
20 Deci, când vă adunaţi în acelaşi loc, nu mâncaţi cina Domnului,
21 fiindcă atunci când mâncaţi, fiecare îşi ia cina adusă de el, înaintea altuia; şi unul este flămând, iar altul este beat.
22 Ce! N-aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? În privinţa aceasta nu vă laud.
23 Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat: şi anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine
24 şi, după ce a mulţumit, a frânt-o şi a zis: Luaţi mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea.
25 Tot astfel, după cină, a luat paharul şi a zis: Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea, ori de câte ori veţi bea din el.
26 Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.
27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului;
28 Deci, fiecare să se cerceteze pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.
29 Căci cine mănâncă şi bea într-un chip nevrednic, îşi mănâncă şi bea judecata lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.
30 Din cauza aceasta între voi sunt mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi mulţi dorm.
31 Căci dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.
32 Dar când suntem judecaţi, suntem disciplinaţi de Domnul, ca să nu fim condamnaţi cu lumea;
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unul pe celălalt.
34 Dar dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre judecată. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni;