1 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2 Şi dacă aş avea darul profeţiei, şi aş cunoaşte toate misterele şi toată ştiinţa, şi chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic;
3 Şi chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, şi chiar dacă mi-aş da trupul ca să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic;
4 Dragostea este îndelung-răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu este invidioasă; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5 nu se poartă necuviincios, nu caută folosul ei, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,
6 nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,
7 acoperă totul, crede totul, speră totul, rabdă totul.
8 Dragostea nu piere niciodată. Profeţiile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9 Căci cunoaştem în parte şi profeţim în parte;
10 dar când va veni ce este desăvârşit, acest în parte se va sfârşi.
11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, înţelegeam ca un copil, gândeam ca un copil; dar când am devenit matur, am lepădat ce era copilăresc.
12 Căci acum vedem ca într-o oglindă, în chip neclar; dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte aşa cum am fost şi eu cunoscut;
13 Acum deci rămân aceste trei: credinţa, speranţa şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.