1 Şi eu, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vestesc mărturia lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune aleasă;
2 Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Cristos şi pe El crucificat.
3 Şi eu, când am venit la voi, am fost slab şi fricos şi în mare cutremur.
4 Şi cuvântul meu şi predicarea mea nu stăteau în cuvinte convingătoare ale înţelepciunii umane, ci într-o dovadă a Duhului şi a puterii,
5 pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.
6 Totuşi noi vestim înţelepciune printre cei ce sunt maturi, dar nu o înţelepciune a veacului acestuia, nici a conducătorilor veacului acestuia, care ajung de nimic,
7 ci noi vorbim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea misterioasă şi ţinută ascunsă, pe care o hotărâse Dumnezeu, pentru gloria noastră, mai înainte de veacuri,
8 şi pe care n-a cunoscut-o nici unul din conducătorii veacului acestuia, căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi crucificat pe Domnul gloriei;
9 Dar după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, şi urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.
10 Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său; căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu;
11 Căci, dintre oameni, cine cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu;
12 Dar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care este de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile care ne-au fost date de Dumnezeu fără plată,
13 Despre lucrurile acestea vorbim, nu în cuvintele învăţate de înţelepciunea omului, ci în cuvintele învăţate de la Duhul Sfânt, comunicând lucruri spirituale prin mijloace spirituale.
14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate spiritual.
15 Dar omul spiritual poate să judece totul, cu toate că el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.
16 Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură? Noi însă avem gândul lui Cristos;