1 Dar cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, este bine ca omul să nu se căsătorească;
2 Totuşi din cauza adulterului, fiecare bărbat să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei.
3 Soţul să-şi îndeplinească faţă de soţie datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi soţia faţă de soţ.
4 Soţia nu are autoritate peste trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nici soţul nu are autoritate peste trupul lui, ci soţia.
5 Să nu vă lipsiţi unul pe celălalt de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă dedicaţi postului şi rugăciunii; şi apoi să fiţi iarăşi împreună, ca să nu vă ispitească Satana, din cauza nestăpânirii voastre;
6 Şi lucrul acesta îl spun ca un sfat şi nu ca o poruncă.
7 Căci aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul;
8 Dar celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine.
9 Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă în pofte.
10 Celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: Soţia să nu se despartă de soţ;
11 Dar dacă totuşi este despărţită, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei. Şi soţul să nu-şi lase soţia.
12 Dar celorlalţi eu, nu Domnul, le zic: Dacă un frate are o soţie necredincioasă şi ea vrea să trăiască mai departe cu el, el să nu divorţeze de ea.
13 Şi dacă o femeie are un soţ necredincios şi el vrea să trăiască mai departe cu ea, ea să nu divorţeze de el.
14 Căci soţul necredincios este sfinţit prin soţie şi soţia necredincioasă este sfinţită prin soţ; altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum sunt sfinţi.
15 Dar dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi, căci Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.
16 Căci cum ştii tu, soţie, dacă îţi vei mântui soţul? Sau cum ştii tu, soţule, dacă îţi vei mântui soţia?
17 Dar fiecare să trăiască aşa cum i-a împărţit Dumnezeu şi aşa cum l-a chemat Domnul. Şi astfel poruncesc eu în toate bisericile.
18 A fost cineva chemat pe când era circumcis? Să rămână circumcis. A fost cineva chemat pe când era necircumcis? Să nu se circumcidă.
19 Circumcizia nu este nimic şi necircumcizia nu este nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu este ceea ce contează.
20 Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea pe când a fost chemat.
21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să devii liber, foloseşte-te de această ocazie.
22 Căci cel care este chemat în Domnul pe când este rob, este un om eliberat al Domnului. Tot aşa, cel care este chemat pe când este liber, este un rob al lui Cristos;
23 Voi aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Nu vă faceţi deci robi oamenilor.
24 Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care a fost chemat;
25 Cât despre fecioare, nu am o poruncă din partea Domnului, Le dau însă un sfat, ca unul care am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de încredere.
26 Socotesc deci că aceasta este bine, având în vedere strâmtorarea de acum – că este bine ca omul să rămână aşa cum este;
27 Eşti legat de o soţie? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o soţie? Nu căuta soţie.
28 Dar chiar dacă te căsătoreşti, n-ai păcătuit; şi dacă o fecioară se căsătoreşte, n-a păcătuit. Dar unii ca aceştia vor avea necazuri în trup şi eu aş vrea să vi le cruţ.
29 Iată ce vreau să spun, fraţilor: timpul este scurt, aşa că de acum înainte chiar şi cei ce au soţii să fie ca şi cum n-ar avea,
30 cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum nu ar avea,
31 şi cei care se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi de ea. Căci chipul lumii acesteia trece;
32 Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cel necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului.
33 Dar cine este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.
34 Este o deosebire între o soţie şi o fecioară. Femeia necăsătorită se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi în trup şi în suflet. Dar cea care este căsătorită se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului ei;
35 Şi lucrul acesta îl spun pentru binele vostru, nu ca să pun un laţ asupra voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici.
36 Dar dacă crede cineva că nu se cuvine pentru fecioria lui să treacă de floarea vârstei, şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea: nu păcătuieşte; să se căsătorească.
37 Şi cine stă tare în inima lui, neavând nevoie, ci este stăpân pe voinţa sa, şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze fecioria, face bine.
38 Astfel, cine se căsătoreşte, bine face, şi cine nu se căsătoreşte face şi mai bine.
39 O soţie este legată de lege atâta timp cât îi trăieşte soţul; dar dacă-i moare soţul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul.
40 Dar, după părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.