1 Deci, fiindcă avem astfel de promisiuni, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, ducându-ne sfinţirea până la capăt în frica de Dumnezeu.
2 Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe nimeni, n-am făcut pagubă nimănui, n-am înşelat pe nimeni.
3 Nu spun aceasta ca să vă condamn; căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte.
4 Mare este îndrăzneala mea faţă de voi, mare este lauda mea cu voi! Sunt plin de mângâiere. Sunt plin de bucurie în toate necazurile noastre;
5 Căci şi după ce am venit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, ci am fost necăjiţi în toate felurile; din afară lupte, dinăuntru temeri,
6 Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei umili, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit;
7 Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi, când ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare;
8 Căci chiar dacă v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău, cu toate că mi-a părut rău, căci văd că epistola aceea v-a întristat, chiar dacă numai pentru o vreme,
9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nici o pagubă din partea noastră.
10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu produce o pocăinţă care conduce la mântuire şi de care nu-ţi pare rău; dar întristarea lumii produce moarte.
11 Căci iată, tocmai întristarea aceasta după voia lui Dumnezeu, ce silinţă a trezit în voi, ce dezvinovăţire, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă aprinsă, ce râvnă, ce pedeapsă! In toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta.
12 Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din cauza celui care a făcut rău, nici din pricina celui ce a suferit răul, ci pentru ca să vi se arate purtarea noastră de grijă faţă de voi înaintea lui Dumnezeu;
13 De aceea, noi am fost mângâiaţi în mângâierea voastră. Şi ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi;
14 Căci, dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost făcut de ruşine, ci, după cum în toate lucrurile v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a arătat adevărată.
15 Şi dragostea lui faţă de voi este şi mai mare, când îşi aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cu cutremur;
16 Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.