1 La sfârşitul fiecăror şapte ani să faceţi o iertare de datorii.
2 Şi iertarea se va face astfel: Fiecare creditor care a împrumutat pe aproapele său, să-i ierte împrumutul; să nu-l ceară de la aproapele său sau de la fratele său, pentru că a fost proclamată iertarea Domnului.
3 De la străin vei putea să-l ceri, dar mâna ta să lase ceea ce ai la fratele tău.
4 Totuşi, la tine să nu fie nici un sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău ţi-o dă ţie, ca s-o stăpâneşti ca moştenire;
5 numai să asculţi de glasul Domnului Dumnezeului tău şi să cauţi să împlineşti toate poruncile pe care ţi le poruncesc astăzi.
6 Căci Domnul, Dumnezeul tău te va binecuvânta, cum ţi-a promis, şi tu vei împrumuta multe popoare, dar tu nu vei împrumuta de la ele; şi tu vei stăpâni peste multe popoare, dar ele nu vor stăpâni peste tine.
7 Dacă va fi la tine vreun sărac dintre fraţii tăi, în vreuna din cetăţile tale, în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu-ţi împietreşti inima şi să nu-ţi închizi mâna faţă de fratele tău în nevoie.
8 Ci să-i deschizi mâna şi să-l împrumuţi cu atât cât îi va fi de ajuns pentru nevoia în care se află.
9 Ai grijă să nu fie în inima ta un gând rău ca să zici: Se apropie al şaptelea an, anul de iertare!; şi ochiul tău să fie rău împotriva fratelui tău şi să nu-i dai. Şi aşa el să strige către Domnul împotriva ta şi să te faci vinovat de un păcat.
10 Dar tu să-i dai cu generozitate şi inima ta să nu se întristeze când îi vei da, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău în toate lucrările mâinii tale.
11 Căci niciodată săracul nu va lipsi din ţară, şi de aceea îţi poruncesc, zicând: Să-ţi deschizi larg mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.
12 Şi dacă fratele tău, un evreu sau o evreică, îţi este vândut ţie şi-ţi slujeşte şase ani, atunci în al şaptelea an să-l laşi liber şi să plece de la tine.
13 Şi când îl vei elibera, să nu-l laşi să meargă cu mâna goală,
14 ci să-i dai daruri din turmele tale şi din aria ta şi din teascul tău; să-i dai din ce vei avea prin binecuvântarea Domnului Dumnezeului tău.
15 Să-ţi aduci aminte că şi tu ai fost sclav în ţara Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a răscumpărat: de aceea îţi dau astăzi porunca aceasta.
16 Dacă însă sclavul tău îţi va zice: Nu vreau să plec de la tine, pentru că te iubeşte, pe tine şi casa ta, şi se simte bine la tine,
17 atunci să iei o sulă şi să-i găureşti urechea la uşă, şi să-ţi fie sclav pentru totdeauna. Tot aşa să faci şi cu sclava ta.
18 Să nu-ţi pară rău când îl vei lăsa să plece liber de la tine, pentru că, slujindu-ţi şase ani, el a făcut de două ori cât un om tocmit cu plata. Atunci Domnul, Dumnezeul tău te va binecuvânta în tot ce vei face.
19 Să închini Domnului Dumnezeului tău pe orice întâi-născut de parte bărbătească din cireada şi din turma ta. Să nu munceşti cu întâiul-născut al vacii tale şi să nu tunzi pe întâiul-născut al oilor tale.
20 Să-l mănânci în fiecare an, tu şi familia ta, înaintea Domnului Dumnezeului tău, în locul pe care-l va alege El.
21 Iar dacă va fi în el vreun defect, dacă este şchiop sau orb sau are vreun alt defect trupesc, să nu-l aduci ca jertfă Domnului Dumnezeului tău.
22 Să-l mănânci înăuntrul porţilor tale: cel ce va fi necurat şi cel ce va fi curat, vor putea să-l mănânce amândoi, cum se mănâncă acum căprioara sau cerbul.
23 Numai sângele să nu i-l mănânci, ci să-l verşi pe pământ, ca apa.