1 Acestea sunt cuvintele legământului pe care a poruncit Domnul lui Moise să-l încheie cu copiii lui Israel în ţara Moabului, pe lângă legământul pe care-l încheiase cu ei la Horeb.
2 Moise a chemat pe tot Israelul şi le-a zis: Aţi văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor supuşilor lui şi întregii lui ţări:
3 marile încercări pe care ţi le-au văzut ochii, minunile şi semnele acelea mari.
4 Totuşi, până în ziua de azi Domnul nu v-a dat minte să pricepeţi, ochi să vedeţi şi urechi să auziţi.
5 Dumnezeu zice: Eu v-am călăuzit patruzeci de ani în deşert; hainele voastre nu s-au învechit pe voi şi încălţămintea voastră nu s-a învechit pe picior,
6 pâine n-aţi mâncat, nici n-aţi băut vin sau băutură tare, ca să cunoaşteţi că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
7 Când aţi ajuns în locul acesta, Sihon, regele Hesbonului, şi Og, regele Basanului, ne-au ieşit înainte cu război şi noi i-am bătut.
8 Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire rubeniţilor, gadiţilor şi la jumătate din seminţia manasiţilor.
9 De aceea, să păziţi cuvintele acestui legământ şi să le împliniţi, ca să prosperaţi în tot ce veţi face.
10 Astăzi staţi toţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru, conducătorii seminţiilor voastre, bătrânii voştri şi ofiţerii voştri cu toţi ostaşii din Israel,
11 copiii voştri, soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce-ţi taie lemne, până la cel ce-ţi scoate apă,
12 ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, şi în jurământul Său pe care-l face cu tine astăzi Domnul, Dumnezeul tău,
13 ca să te facă azi poporul lui şi El să fie Dumnezeul tău, cum ţi-a spus şi cum a jurat părinţilor tăi, Avraam, Isaac şi Iacov.
14 Şi legământul acesta şi acest jurământ, nu-l închei numai cu voi singuri,
15 ci atât cu cei care stau aici cu noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru, cât şi cu cei care nu sunt aici cu noi în ziua aceasta.
16 Căci ştiţi cum am locuit în ţara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul naţiunilor prin care aţi trecut.
17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemn şi piatră, argint şi aur, care erau în mijlocul lor.
18 Între voi să nu fie nici bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminţie, a căror inimă să se abată azi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să meargă şi să slujească dumnezeilor acestor naţiuni. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin.
19 Nimeni, după ce a auzit cuvintele acestui legământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: Voi avea pacea, chiar dacă umblu după pornirile inimii mele şi aş adăuga astfel beţia la sete.
20 Pe acela Domnul nu-l va cruţa, ci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia şi toate blestemele care sunt scrise în cartea aceasta vor cădea peste el, şi Domnul îi va şterge numele de sub ceruri.
21 Şi Domnul îl va separa, pentru mare necaz, din toate seminţiile lui Israel şi-i va face după toate blestemele legământului scris în cartea aceasta a legii.
22 Şi când va vedea generaţia care va veni după voi, copiii voştri care se vor ridica după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară depărtată, urgiile şi bolile cu care va lovi Domnul ţara aceasta, vor zice:
23 Toată ţara aceasta este pucioasă şi sare, un morman care arde, un pământ nesemănat care nu aduce rod şi pe care nu creşte iarbă, întocmai ca la nimicirea Sodomei şi Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care le-a nimicit Domnul în mânia şi urgia lui.
24 Şi toate naţiunile vor zice: de ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce această mânie aprinsă?
25 Atunci oamenii vor zice: Pentru că au părăsit legământul încheiat cu ei de Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, când i-a scos din ţara Egiptului,
26 pentru că s-au dus să slujească altor dumnezei şi să se închine înaintea lor, dumnezei pe care ei nu-i cunoşteau şi pe care El nu li-i dăduse.
27 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva acestei ţări şi a adus peste ea toate blestemele scrise în cartea aceasta.
28 Şi Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu urgie şi cu mare iuţime, şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.
29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, dar lucrurile revelate sunt ale noastre şi ale fiilor noştri, pe veci, ca să împlinim toate cuvintele acestei legi.