1 Ascultă, Israele! Astăzi vei trece Iordanul, ca să mergi şi să stăpâneşti peste popoare mai mari şi mai puternice decât tine, peste cetăţi mari şi fortificate până la cer,
2 peste un popor mare şi înalt la statură, peste copiii lui Anac, pe care-i cunoşti şi despre care ai auzit spunându-se: Cine va putea să stea împotriva copiilor lui Anac!
3 Să ştii azi că Domnul, Dumnezeul tău este Cel ce va merge înaintea ta ca un foc mistuitor. El îi va nimici şi îi va face să se plece înaintea ta, ca tu să-i poţi alunga şi să-i nimiceşti repede, aşa cum ţi-a spus Domnul.
4 Şi după ce Domnul, Dumnezeul tău îi va alunga dinaintea ta, să nu zici în inima ta: Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să intru în stăpânirea ţării acesteia; căci din cauza nelegiuirii acestor popoare le alungă Domnul dinaintea ta.
5 Nu pentru dreptatea ta, nici pentru puritatea inimii tale intri tu în stăpânirea ţării lor, ci din cauza nelegiuirii acestor popoare le alungă Domnul, Dumnezeul tău dinaintea ta şi ca să împlinească astfel cuvântul prin care Domnul S-a jurat părinţilor tăi, lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.
6 Înţelege deci că nu din cauza dreptăţii tale îţi dă Domnul, Dumnezeul tău această ţară bună, ca s-o stăpâneşti; căci eşti un popor încăpăţânat.
7 Adu-ţi aminte, şi nu uita cum ai provocat mânia Domnului Dumnezeului tău în deşert; din ziua când ai ieşit din ţara Egiptului şi până când ai ajuns în locul acesta, ai fost răzvrătit împotriva Domnului.
8 La Horeb atât de mult aţi provocat pe Domnul la mânie, încât de mânie Domnul era gata să vă nimicească.
9 Când m-am urcat pe munte, ca să primesc tablele de piatră, tablele legământului pe care l-a făcut Domnul cu voi, am rămas pe munte patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă;
10 şi Domnul mi-a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu, şi pe ele erau toate cuvintele pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua când tot poporul era adunat.
11 Şi la sfârşitul celor patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, Domnul mi-a dat cele două table de piatră, tablele legământului.
12 Şi Domnul mi-a zis: Scoală-te şi coboară în grabă de aici, pentru că poporul tău, pe care l-ai scos din Egipt, s-a stricat. S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; şi-au făcut un chip turnat.
13 Şi Domnul mi-a mai zis: M-am uitat la poporul acesta şi iată, este un popor tare încăpăţânat.
14 Lasă-Mă să-i nimicesc şi să le şterg numele de sub cer; şi pe tine te voi face un popor mai puternic şi mai mare decât ei.
15 M-am întors şi m-am coborât de pe munte, care ardea cu foc; şi cele două table ale legământului erau în amândouă mâinile mele.
16 M-am uitat şi iată, păcătuiserăţi împotriva Domnului Dumnezeului vostru, vă făcuserăţi un viţel turnat, vă depărtaserăţi curând de la calea pe care v-o poruncise Domnul.
17 Am luat cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat sub ochii voştri.
18 Şi m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului, ca şi prima dată, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, fără să mănânc pâine şi fără să beau apă, din cauza tuturor păcatelor pe care le-aţi făcut, făcând ce este rău înaintea Domnului, ca să-l provocaţi la mânie.
19 Căci mă îngrozisem de mânia şi de furia de care era cuprins Domnul împotriva voastră ca să vă nimicească. Dar Domnul m-a ascultat şi de data aceasta.
20 Şi Domnul era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă; şi eu m-am rugat atunci şi pentru Aaron.
21 Şi am luat păcatul vostru, viţelul pe care l-aţi făcut, şi l-am ars în foc, l-am sfărâmat, zdrobindu-l foarte mărunt, până ce s-a făcut ca praful; şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.
22 Şi la Tabeera, la Masa şi la Chibrot-Hataava, voi iarăşi aţi provocat pe Domnul la mânie.
23 Şi când Domnul v-a trimis de la Cades-Barnea, zicând: Urcaţi-vă şi luaţi în stăpânire ţara pe care v-am dat-o! voi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru, şi nu l-aţi crezut, nici n-aţi ascultat de glasul lui.
24 V-aţi tot răzvrătit împotriva Domnului din ziua când v-am cunoscut.
25 M-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului; patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, m-am aruncat cu faţa la pământ pentru că Domnul spusese că vrea să vă nimicească.
26 M-am rugat Domnului şi am zis: Doamne, Dumnezeule, nu nimici pe poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai răscumpărat prin puterea Ta şi pe care l-ai scos din Egipt cu mână tare.
27 Adu-Ţi aminte de robii Tăi, Avraam, Isaac şi Iacov. Nu căuta la încăpăţânarea acestui popor, nici la răutatea lui, nici la păcatul lui,
28 ca nu cumva ţara din care ne-ai scos să zică: Pentru că Domnul nu putea să-i ducă în ţara pe care le-o promisese şi pentru că-i ura, i-a scos ca să-i omoare în deşert.
29 Totuşi ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care i-ai scos din Egipt prin puterea Ta şi cu braţul Tău cel întins,