1 În anul al nouălea, în ziua a zecea a lunii a zecea, Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
2 Fiu al omului, scrie numele zilei acesteia, numele zilei de azi! Căci chiar în ziua aceasta regele Babilonului se apropie de Ierusalim.
3 Şi spune o parabolă acestei case răzvrătite, şi zi-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pune, pune cazanul şi toarnă apă în el!
4 Pune bucăţi de carne în el, toate bucăţile cele bune, coapsa şi spata, şi umple-l cu cele mai bune oase.
5 Alege ce e mai bun în turmă, şi pune lemne grămadă sub cazan; fă-l să fiarbă în clocot mare şi să fiarbă şi oasele din el.
6 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea cea sângeroasă, de cazanul cel plin de rugină şi de pe care nu se ia rugina! Scoateţi bucăţile din el, unele după altele, fără să trageţi la sorţi.
7 Căci sângele care este în mijlocul ei, l-a pus pe stânca goală, nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere cu ţărână.
8 Ca să-Mi arăt mânia, ca să Mă răzbun, i-am vărsat sângele pe stânca goală, ca să nu fie acoperit.
9 De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Vai de cetatea cea setoasă de sânge! Vreau să fac un rug mare.
10 Îngrămădeşte multe lemne, aprinde focul, fierbe bine carnea, condimenteaz-o bine, şi lasă să se ardă şi oasele.
11 Apoi pune cazanul gol pe jăratic, ca să se încălzească, să i se ardă bronzul, să i se topească murdăria dinăuntru şi să i se consume rugina.
12 Muncă degeaba! Căci rugina de care este plin nu se dezlipeşte de el; rugina nu se va lua de pe el prin foc.
13 Este cumplită necurăţenia ta; pentru că am vrut să te curăţ de necurăţia ta şi nu te-ai curăţat, nici nu te vei mai curăţa, până când Îmi voi potoli mânia împotriva ta.
14 Eu, Domnul am vorbit. Lucrul acesta se va întâmpla şi Eu îl voi împlini. Nu Mă voi lăsa, nici nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după căile tale şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.
15 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
16 Fiu al omului, iată, îţi voi răpi printr-o lovitură ce ţi-e mai scump în ochi. Dar să nu te jeleşti, nici să nu plângi, nici să nu-ţi curgă lacrimile pentru ea.
17 Suspină în tăcere, dar nu plânge ca la morţi! Leagă-ţi turbanul, pune-ţi încălţămintea în picioare, nu-ţi acoperi barba şi nu mânca pâinea de jale a oamenilor.
18 Vorbisem poporului dimineaţa, şi seara mi-a murit soţia. A doua zi dimineaţa, am făcut cum mi se poruncise.
19 Şi poporul mi-a zis: Nu vrei să ne lămureşti ce înseamnă pentru noi ceea ce faci?
20 Şi eu le-am răspuns: Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
21 Spune casei lui Israel: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, voi profana sanctuarul Meu, fala puterii voastre, ce vă este mai scump în ochi, dorinţa sufletului vostru, şi fiii voştri şi fiicele voastre, pe care i-aţi lăsat după voi, vor cădea ucişi de sabie.
22 Şi veţi face cum am făcut şi eu. Nu vă veţi acoperi barba şi nu veţi mânca pâinea de jale a oamenilor,
23 veţi sta cu turbanele pe cap şi cu sandalele în picioare, nu vă veţi jeli şi nici nu veţi plânge; ci veţi pieri în nelegiuirile voastre şi veţi suspina unul către altul.
24 Şi Ezechiel vă este semnul. Veţi face întocmai cum a făcut el. Şi, când se vor întâmpla aceste lucruri, veţi şti că Eu sunt Domnul.
25 Tu, însă, fiu al omului, în ziua când le voi lua puterea lor, bucuria şi fala lor, plăcerea ochilor lor, şi dorinţa sufletelor lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor,
26 în ziua aceea, unul care va scăpa, va veni la tine, ca să-ţi dea de ştire şi să auzi cu urechile tale.
27 În ziua aceea, ţi se va deschide gura odată cu a celui care a scăpat, şi vei vorbi, şi nu vei mai fi mut. Şi vei fi un semn pentru ei, şi vor şti că Eu sunt Domnul.