1 Şi Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
2 Fiu al omului, vorbeşte copiilor poporului tău, şi spune-le: Când voi aduce sabia peste vreo ţară şi poporul ţării va lua din mijlocul lui pe un bărbat dintre ei, şi-l va pune ca santinelă,
3 dacă el va vedea sabia venind asupra ţării, va suna din trompetă şi va da de ştire poporului,
4 atunci cel ce va auzi sunetul trompetei şi nu se va feri, dacă va veni sabia şi-l va prinde, sângele lui va cădea asupra capului lui.
5 A auzit sunetul trompetei şi nu s-a ferit: sângele lui va cădea asupra lui; dar cel ce se va feri, îşi va scăpa viaţa.
6 Dar dacă santinela va vedea venind sabia, şi nu va suna din trâmbiţă, şi dacă poporul nu va fi înştiinţat, şi va veni sabia şi va răpi viaţa vreunui om, omul acela va pieri în nelegiuirea lui, dar voi cere sângele lui din mâna santinelei.
7 Acum, fiu al omului, te-am pus santinelă peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculţi cuvântul care iese din gura Mea, şi să-i înştiinţezi din partea Mea.
8 Când zic celui rău: Răule, vei muri negreşit! şi tu nu-i spui, ca să-l înştiinţezi cu privire la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9 Dar, dacă vei înştiinţa pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, şi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îţi vei scăpa sufletul.
10 De aceea, fiu al omului, spune casei lui Israel: Voi aşa vorbiţi, zicând: Fărădelegile şi păcatele noastre sunt asupra noastră, şi din cauza lor pierim; cum am putea să trăim?
11 Spune-le: Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moarte păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?
12 De aceea, tu, fiu al omului, spune copiilor poporului tău: Dreptatea celui drept nu-l va scăpa în ziua fărădelegii lui; şi cel rău nu va cădea lovit de răutatea lui, în ziua când se va întoarce de la ea, nici cel drept nu va putea să trăiască prin dreptatea lui în ziua când va păcătui.
13 Când voi zice celui drept că va trăi negreşit, dacă el se încrede în dreptatea lui şi face ce este rău, nici una din faptele lui drepte nu va mai fi amintită, ci el va muri în nedreptatea pe care a făcut-o.
14 Dimpotrivă, când zic celui rău: Vei muri negreşit! şi el se întoarce de la păcatul lui, şi face ce este bine şi drept,
15 dacă cel rău dă înapoi garanţia, restituie ce a furat, urmează învăţăturile vieţii şi nu face nimic rău, va trăi negreşit şi nu va muri.
16 Nici unul din păcatele pe care le-a făcut nu va fi amintit împotriva lui; a făcut ce este bine şi drept, va trăi negreşit.
17 Totuşi copiii poporului tău zic: Calea Domnului nu este dreaptă! Totuşi, mai degrabă calea lor nu este dreaptă!
18 Când cel drept se întoarce de la dreptatea lui, şi face ce este rău, trebuie să moară din cauza aceasta.
19 Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui, şi face ce este bine şi drept, va trăi tocmai din cauza aceasta.
20 Dar voi ziceţi: Calea Domnului nu este dreaptă!; vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casa lui Israel!
21 Şi în al doisprezecelea an, în ziua a cincea a lunii a zecea a captivităţii noastre, un om care scăpase din Ierusalim a venit la mine, zicând: Cetatea este luată!
22 Dar mâna Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea la mine a celui care scăpase, şi îmi deschisese gura, până a venit el la mine dimineaţa. Şi gura îmi era deschisă, şi nu mai eram mut.
23 Atunci Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
24 Fiu al omului, cei care locuiesc în dărâmăturile acelea în ţara lui Israel vorbesc, zicând: Avraam era singur, şi a moştenit ţara, dar noi suntem mulţi şi ţara ne-a fost dată în stăpânire.
25 De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi carne cu sânge, şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri, şi vărsaţi sânge. Şi voi să Stăpâniţi ţara?
26 Voi vă încredeţi în sabia voastră, faceţi urâciuni, fiecare din voi necinsteşte pe soţia aproapelui său. Şi voi să stăpâniţi ţara?
27 De aceea spune-le: Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Pe viaţa Mea că cei ce locuiesc în aceste dărâmături vor cădea într-adevăr ucişi de sabie; pe cei ce sunt pe câmp îi voi da fiarelor să fie sfâşiaţi, şi cei ce sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28 Căci voi preface ţara într-o pustietate şi o uimire; mândria tăriei ei se va sfârşi, şi munţii lui Israel vor fi devastaţi şi nimeni nu va mai trece prin ei.
29 Şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi preface ţara într-o pustietate şi o ruină, din cauza tuturor faptelor urâcioase pe care le-au făcut.
30 Fiu al omului! Copiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: Veniţi dar şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!
31 Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, şi ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc; ci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umblă după câştig nedrept.
32 Şi iată, tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi care cânţi bine cu un instrument. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc.
33 Şi când se vor întâmpla aceste lucruri – şi iată că se întâmplă! – atunci vor şti că era un profet în mijlocul lor.