7
Cuvântul Domnului a venit la mine, zicând:
Şi tu, fiu al omului, ascultă: aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu despre ţara lui Israel: Vine sfârşitul, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!
Acum vine sfârşitul peste tine şi îmi voi trimite mânia împotriva ta şi te voi judeca după faptele tale, şi te voi judeca după căile tale, şi te voi pedepsi pentru toate urâciunile tale.
Şi ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, ci te voi răsplăti pentru căile tale, şi urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; şi vei şti că Eu sunt Domnul.
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită!
Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta! Iată că a şi venit!
Îţi vine rândul, locuitor al ţării! Vine timpul, se apropie ziua de necaz, şi nu de strigăt de bucurie pe munţi!
Acum îmi voi vărsa în curând furia peste tine, şi îmi voi potoli mânia peste tine; te voi judeca după căile tale, şi te voi răsplăti pentru toate urâciunile tale.
Şi ochiul Meu va fi fără milă, şi nu Mă voi îndura, te voi răsplăti după căile tale şi urâciunile tale vor fi în mijlocul tău; şi vei şti că Eu sunt Domnul, Cel care loveşte!
10 Iată ziua! Iat-o că vine! Îţi vine rândul! înfloreşte toiagul, înmugureşte mândria!
11 Violenţa s-a înălţat într-un toiag al răutăţii; nu mai rămâne nimic din ei, nici din mulţimea lor gălăgioasă, nici din bogăţia lor! Şi nimeni nu-i plânge.
12 Vine timpul, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul; căci mânia izbucneşte împotriva întregii lor mulţimi.
13 Căci vânzătorul nu se va mai întoarce la ce a fost vândut, chiar dacă ar mai fi viu; căci viziunea priveşte pe toată mulţimea, şi nu va mai fi schimbată; nici unul, care trăieşte în nelegiuirea sa, nu se va întări.
14 Ei sună din trompetă, totul este gata, dar nimeni nu merge la luptă; căci mânia Mea este peste întreaga lor mulţime.
15 Afară este sabia, iar înăuntru ciumă şi foamete. Cel ce este la câmp va muri de sabie; şi cel ce este în cetate va fi nimicit de foamete şi de ciumă.
16 Fugarii lor, când scapă, stau pe munţi ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui.
17 Toate mâinile vor slăbi, şi genunchii tuturor au devenit ca apa.
18 Se încing cu saci şi-i acoperă groaza. Toate feţele sunt acoperite de ruşine şi toate capetele sunt rase.
19 Îşi vor arunca argintul pe străzi şi aurul lor le va fi ca o necurăţie. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape în ziua mâniei Domnului. Nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele; căci el i-a făcut să cadă în nelegiuirea lor.
20 Se mândreau cu podoaba lor măreaţă şi au făcut din ea chipurile urâciunilor lor şi ale idolilor lor. De aceea le-o voi preface în necurăţie pentru ei.
21 Şi o voi da de jaf în mâna străinilor, şi ca pradă nelegiuiţilor pământului; şi ei o vor profana.
22 Îmi voi întoarce faţa de la ei şi ei vor profana sanctuarul Meu; da, prădătorii vor pătrunde în el şi-l vor profana.
23 Pregătiţi lanţurile! Căci ţara este plină de crime şi cetatea este plină de violenţă.
24 Voi aduce popoarele cele mai rele, ca să pună mâna pe casele lor; voi pune capăt mândriei celor puternici şi sfintele lor locaşuri vor fi profanate.
25 Vine prăpădul! Ei caută pace, dar nu va fi.
26 Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon. Ei cer viziuni profeţilor; dar preoţii nu mai cunosc Legea şi bătrânii nu mai pot da sfaturi.
27 Regele jeleşte, prinţul se înspăimântă, şi mâinile poporului ţării tremură. Le voi face după căile lor, îi voi judeca prin înseşi judecăţile lor; şi vor şti că Eu sunt Domnul.