1 Dacă un om fură un bou sau o oaie şi-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat şi patru oi pentru oaia furată.
2 Dacă hoţul este prins spărgând şi este lovit şi moare, cel ce l-a lovit nu va fi vinovat de omor faţă de el;
3 dar dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor faţă de el. Hoţul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut sclav, ca despăgubire pentru furtul lui.
4 Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găseşte încă viu în mâinile lui, să dea înapoi dublu.
5 Dacă un om face stricăciune într-un ogor sau o vie şi îşi lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul şi din via lui.
6 Dacă izbucneşte un foc şi întâlneşte mărăcini în cale, şi arde grâul în snopi sau încă netăiat, sau arde câmpul, cel ce a dat foc să dea o despăgubire deplină.
7 Dacă un om dă aproapelui său bani sau unelte spre păstrare şi le fură cineva din casa acestuia din urmă, dacă hoţul este găsit, trebuie să dea înapoi dublu.
8 Dacă hoţul nu este găsit, stăpânul casei va fi adus înaintea lui Dumnezeu, ca să declare că n-a pus mâna pe lucrul aproapelui său.
9 Pentru orice cauză de nedreptate cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut despre care altul va zice că este al lui, cauza celor două părţi să fie adusă înaintea lui Dumnezeu; acela pe care Dumnezeu îl va condamna trebuie să plătească dublu aproapelui său.
10 Dacă un om dă aproapelui său un măgar, un bou, o oaie sau un animal oarecare să i-l păstreze şi animalul moare, este rănit sau este dus de la el când n-a văzut nimeni,
11 să se facă un jurământ înaintea Domnului între cele două părţi; şi cel ce a păstrat animalul, va mărturisi că n-a pus mâna pe lucrul aproapelui său; stăpânul animalului va primi jurământul acesta, iar celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască.
12 Dar dacă animalul a fost furat de la el, va fi dator faţă de stăpânul lui să i-l înlocuiască.
13 Dacă animalul a fost sfâşiat de fiare, îl va aduce ca dovadă şi nu va fi dator să-i înlocuiască animalul sfâşiat.
14 Dacă un om împrumută un animal de la aproapele său şi este rănit sau moare în lipsa stăpânului său, va trebui să-l plătească.
15 Dacă stăpânul este de faţă, nu-l va plăti; dacă animalul a fost dat cu chirie, chiria va fi de ajuns.
16 Şi dacă un om înşală pe o fecioară nelogodită şi se culcă cu ea, îi va plăti negreşit zestrea şi o va lua de soţie.
17 Dacă tatăl ei nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint preţul zestrei cuvenite fecioarelor.
18 Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.
19 Oricine se culcă cu un animal să fie pedepsit negreşit cu moartea.
20 Cel ce aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur, să fie nimicit cu desăvârşire.
21 Să nu nedreptăţeşti pe un străin, nici să nu-l asupreşti, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului.
22 Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan.
23 Dacă-i asupreşti în vreun fel şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi strigătele;
24 mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri vor rămâne orfani.
25 Dacă împrumuţi bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii faţă de el ca un cămătar şi să nu ceri dobândă de la el.
26 Dacă iei garanţie haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui;
27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care îşi înveleşte trupul: cu ce se va culca? Dacă strigă spre Mine, îl voi auzi, căci Eu sunt plin de milă.
28 Să nu blestemi pe Dumnezeu şi să nu blestemi pe mai-marele poporului tău.
29 Să nu întârzii să-Mi aduci pârga secerişului tău şi a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul-născut dintre fiii tăi.
30 Să faci la fel cu boul tău şi cu oaia ta. Va rămâne şapte zile cu mama sa, iar în ziua a opta Mi-l vei da Mie.
31 Şi voi să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi. Să nu mâncaţi carne sfâşiată de fiare pe câmp; o veţi arunca la câini.