1 Când a văzut poporul că Moise întârzie să coboare de pe munte, s-a strâns în jurul lui Aaron şi i-a zis: Scoală-te, fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci în privinţa lui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el.
2 Şi Aaron le-a răspuns: Scoateţi cerceii de aur care sunt în urechile soţiilor voastre, ale fiilor voştri şi ale fiicelor voastre şi aduceţi-i la mine.
3 Şi tot poporul şi-a scos cerceii de aur, care erau în urechile lor şi i-a adus la Aaron.
4 Şi el a luat aurul din mâinile lor, a modelat forma cu dalta şi a făcut un viţel turnat; şi ei au zis: Israele, acesta este dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului.
5 Când a văzut Aaron lucrul acesta, a zidit un altar înaintea lui. Şi Aaron a strigat şi a zis: Mâine va fi o sărbătoare pentru Domnul!
6 Şi a doua zi s-au deşteptat dis-de-dimineaţă şi au adus arderi-de-tot şi jertfe de mulţumire; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi apoi s-a ridicat să joace.
7 Şi Domnul a zis lui Moise: Scoală-te şi coboară; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.
8 Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am poruncit-o Eu; şi-au făcut un viţel turnat şi s-au închinat înaintea lui şi i-au adus jertfe şi au zis: Israele, acesta să fie dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!
9 Şi Domnul a zis lui Moise: Am văzut acest popor şi, iată, este un popor încăpăţânat.
10 Acum, lasă-Mă; mânia Mea să se aprindă împotriva lor şi să-i mistui; şi din tine voi face o naţiune mare.
11 Şi Moise a rugat pe Domnul, Dumnezeul său şi a zis: Doamne, de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu putere mare şi cu mână tare?
12 De ce să vorbească egiptenii, zicând: I-a scos spre nenorocirea lor, ca să-i omoare prin munţi şi să-i şteargă de pe faţa pământului? Întoarce-Te din iuţimea mâniei Tale şi schimbă-Ţi gândul cu privire la răul acesta pe care vrei să-l aduci împotriva poporului Tău.
13 Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi Israel, robii Tăi, cărora le-ai jurat pe Tine Însuţi şi le-ai spus: Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului şi toată ţara aceasta, despre care am vorbit, o voi da urmaşilor voştri şi ei o vor moşteni pentru veci.
14 Şi Domnul Şi-a schimbat gândul cu privire la răul pe care a spus că-l va face poporului Său.
15 Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte cu cele două table ale Mărturiei în mână, table care erau scrise pe amândouă părţile; erau scrise pe o parte şi pe cealaltă.
16 Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.
17 Şi când Iosua a auzit glasul poporului care striga, a zis lui Moise: În tabără este un strigăt de război.
18 Şi Moise a zis: Glasul acesta nu este strigăt de învingători, nici nu este glasul unui strigăt de învinşi; ce aud eu este glasul unora care cântă.
19 Şi pe când se apropia el de tabără, a văzut viţelul şi dansul; si Moise s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână şi le-a sfărâmat de piciorul muntelui.
20 Şi a luat viţelul pe care-l făcuseră ei şi l-a ars în foc şi l-a prefăcut în cenuşă; şi cenuşa a presărat-o în apă şi i-a făcut pe copiii lui Israel să bea din ea.
21 Şi Moise a zis lui Aaron: Ce ţi-a făcut acest popor de ai adus asupra lui un păcat atât de mare?
22 Şi Aaron a răspuns: Să nu se aprindă mânia domnului meu! Tu ştii că poporul acesta este pornit la rău.
23 Căci ei mi-au zis: Fă-ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră; căci în privinţa acestui Moise, omul care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a întâmplat cu el!
24 Şi eu le-am zis: Cine are aur, să-l scoată! Aşa că mi l-au dat, iar eu l-am aruncat în foc şi din el a ieşit viţelul acesta.
25 Când a văzut Moise că poporul era neînfrânat, căci Aaron l-a lăsat să ajungă neînfrânat, spre batjocura duşmanilor săi,
26 s-a aşezat la uşa taberei şi a zis: Cine este de partea Domnului să vină la mine! Şi toţi copiii lui Levi s-au adunat la el.
27 Şi el le-a zis: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Fiecare din voi să-şi pună sabia la brâu apoi mergeţi şi străbateţi tabăra de la o poartă la alta şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.
28 Şi fiii lui Levi au făcut după cuvântul lui Moise şi în ziua aceea au murit aproape trei mii de oameni din popor.
29 Şi Moise a zis: Predaţi-vă azi Domnului, căci fiecare a fost împotriva fiului său şi a fratelui său, pentru ca binecuvântarea Lui să vină astăzi peste voi!
30 Şi a doua zi, Moise a zis poporului: Aţi făcut un păcat foarte mare. Mă voi urca acum la Domnul, poate că voi putea face ispăşire pentru păcatul vostru.
31 Şi Moise s-a întors la Domnul şi a zis: Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare, şi-au făcut un dumnezeu de aur.
32 Dar acum iartă-le, dacă vrei, păcatul, iar dacă nu, şterge-mă, Te rog, din cartea Ta pe care ai scris-o!
33 Şi Domnul a zis lui Moise: Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi şterge din cartea Mea.
34 Şi acum, du-te şi condu poporul la locul despre care ţi-am vorbit. Iată, Îngerul Meu va merge înaintea ta; cu toate acestea în ziua răzbunării Mele, îi voi pedepsi pentru păcatul lor!
35 Şi Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru ceea ce a făcut cu viţelul, pe care l-a făurit Aaron.