1 Avraam era bătrân, aintat în vârstă: şi Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru,
2 Avraam a zis celui mai bătrân sclav din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea
3 şi te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului şi Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc,
4 ci te vei duce în ţara mea şi la rudele mele ca să iei o soţie fiului meu Isaac.
5 Şi sclavul i-a răspuns: Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în ţara aceasta. Trebuie să duc oare pe fiul tău în ţara de unde ai ieşit tu?
6 Dar Avraam i-a zis: Să nu cumva să duci pe fiul meu acolo!
7 Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu şi din ţara naşterii mele, care mi-a vorbit şi mi-a jurat, zicând: Seminţei tale voi da ţara aceasta, va trimite pe îngerul Său înaintea ta; şi de acolo vei lua o soţie fiului meu.
8 Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta; numai să nu duci cu nici un chip pe fiul meu acolo.
9 Sclavul şi-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam şi i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10 Apoi sclavul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi a plecat, având cu el toate lucrurile de preţ ale stăpânului său. S-a sculat şi a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11 Şi înspre seară a lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetăţii, lângă o fântână, pe când ieşeau femeile să scoată apă.
12 Apoi a zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi şi arată bunătate stăpânului meu, Avraam.
13 Iată, stau lângă fântâna aceasta de apă, şi fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14 Fă deci ca fata căreia îi voi zice: Pleacă-ţi urciorul, te rog, ca să beau, şi care va răspunde: Bea. şi am să dau de băut şi cămilelor tale, să fie aceea pe care ai hotărât-o Tu pentru robul Tău Isaac! Şi prin aceasta voi cunoaşte că Te-ai îndurat de stăpânul meu.
15 Nu sfârşise el încă de vorbit şi iată, a ieşit cu urciorul pe umăr Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam.
16 Fata era foarte frumoasă; era fecioară şi nici un bărbat nu avusese legături cu ea. Ea s-a coborât la fântână, şi-a umplut urciorul şi s-a urcat iarăşi.
17 Şi sclavul a alergat înaintea ei şi a zis: dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău.
18 Ea a răspuns: Bea, domnul meu. Şi s-a grăbit de a aplecat urciorul pe mână şi i-a dat să bea.
19 Şi după ce i-a dat şi a băut de s-a săturat, a zis: Am să scot apă şi pentru cămilele tale, până vor bea şi se vor satura.
20 A vărsat în grabă urciorul în adăpătoare, a alergat iarăşi la fântână ca să scoată apă şi a scos pentru toate cămilele lui.
21 Şi omul, mirându-se de ea, tăcea, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i reuşească sau nu călătoria.
22 Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat un inel de aur, de greutatea unei jumătăţi de siclu, şi două brăţări grele de zece sicii de aur, pentru mâinile ei,
23 şi a zis: A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog, este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?
24 Ea i-a răspuns: Eu sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi şi al lui Nahor.
25 Şi i-a zis mai departe: Avem paie şi nutreţ din belşug şi este şi loc de găzduit peste noapte.
26 Atunci omul a plecat capul şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului,
27 zicând: Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit bunătatea şi credincioşia Lui faţă de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraţilor Stăpânului meu.
28 Faţa a alergat acasă şi a istorisit mamei sale cele întâmplate.
29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat afară la omul acela, la fântână.
30 Când a văzut inelul şi brăţările la mâinile surorii sale, şi auzise pe sora sa, Rebeca, spunând: Aşa mi-a vorbit omul acela, a venit la omul acela, care stătea lângă cămile, la fântână,
31 şi i-a zis: Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afara? Am pregătit casa şi am pregătit un loc pentru cămile.
32 Atunci omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apa pentru spălat picioarele omului aceluia şi ale oamenilor care erau cu el.
33 Apoi i-a dat să mănânce, dar el a zis: Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus. Vorbeşte!, i-a zis Laban.
34 Atunci el a zis: Eu sunt robul lui Avraam.
35 Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu. care a ajuns bogat. I-a dat oi şi boi, argint şi aur, sclavi şi sclave, cămile şi măgari.
36 Şi Sara, soţia stăpânului meu, a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu; şi lui i-a dat el tot ce are.
37 Stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: Să nu iei fiului meu o soţie dintre fetele canaaniţilor,în ţara cărora locuiesc;
38 ci să te duci în casa tatălui meu, la rudele mele, ca de acolo să iei soţie fiului meu.
39 Eu am zis stăpânului meu: Poate că femeia nu mă va urma.
40 Dar el mi-a răspuns: Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe îngerul Său cu tine şi îţi va da izbândă în călătorie; şi vei lua fiului meu o soţie dintre rudele mele şi din casa tatălui meu.
41 Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; şi, dacă nu ţi-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci.
42 Şi azi eu am ajuns la fântână şi am zis: Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoieşti să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
43 iată, eu stau la fântâna de apă, şi fă ca fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi zice: dă-mi, te rog, să beau puţină apă din urciorul tău
44 şi care îmi va răspunde: Bea tu însuţi, şi voi da de băut şi cămilelor tale, aceea să fie soţia pe care a hotărât-o Domnul pentru fiul stăpânului meu.
45 Dar înainte de a sfârşi de vorbit în inima mea, iată, a ieşit Rebeca purtând urciorul pe umăr, s-a coborât la fântână şi a scos apă. Şi eu i-am zis: dă-mi, te rog, să beau!
46 Ea s-a grăbit să dea urciorul jos de pe umăr şi a zis: Bea, şi voi da de băut şi cămilelor tale. Am băut şi a dat de băut şi cămilelor mele.
47 Eu am întrebat-o şi am zis: A cui fiică eşti? Ea a răspuns: Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor şi al Milcăi. I-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini.
48 Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului şi am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a condus pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49 Acum, dacă voiţi să arătaţi bunăvoinţă şi credincioşie faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi. Şi dacă nu, spuneţi-mi, ca să mă întorc la dreapta sau la stânga.
50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: Lucrul acesta vine de la Domnul; noi nu-ţi mai putem spune nici rău, nici bine.
51 Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o şi du-te, ca să fie soţia fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul.
52 Când a auzit sclavul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea Domnului.
53 Apoi sclavul a scos lucruri de argint, lucruri de aur şi îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecăi; a dat, de asemenea, daruri preţioase fratelui ei şi mamei ei.
54 După aceea au mâncat şi au băut, el şi oamenii care erau împreună cu el, şi s-au culcat. Dimineaţa, când s-au sculat, sclavul a zis: Trimiteţi-mă înapoi la Stăpânul meu.
55 Fratele şi mama fetei au zis: Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.
56 Şi el le-a zis: Nu mă opriţi, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsaţi-mă să plec şi să mă duc la stăpânul meu.
57 Atunci ei au răspuns: Să chemăm pe fată şi s-o întrebăm.
58 Au chemat deci pe Rebeca şi i-au zis: Vrei să te duci cu omul acesta? Şi ea a răspuns: da, vreau.
59 Şi au lăsat pe sora lor, Rebeca, să plece cu doica ei, cu sclavul lui Avraam şi cu oamenii lui.
60 Şi ei au binecuvântat pe Rebeca şi i-au zis: Fie ca tu, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii şi sămânţa ta să stăpânească cetăţile duşmanilor Săi!
61 Rebeca şi slujnicile ei s-au sculat, au încălecat pe cămile şi s-au dus după omul acela. Sclavul deci a luat pe Rebeca şi a plecat.
62 Isaac se întorsese de la fântâna Lahai-Roi, căci locuia în ţara de la sud.
63 Şi într-o seară, când Isaac ieşise sa cugete, a ridicat ochii şi s-a uitat; şi iată, veneau nişte cămile.
64 Rebeca a ridicat şi ea ochii şi, când l-a văzut pe Isaac, s-a dat jos de pe cămilă;
65 căci zisese sclavului: Cine este omul acesta care vine înaintea noastră pe câmp? Şi sclavul a răspuns: Este stăpânul meu. Atunci ea şi-a luat vălul şi s-a acoperit.
66 Şi sclavul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost soţia lui, şi el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.