1 Iacov a auzit cuvintele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru şi din ce era al tatălui nostru şi-a strâns el toată bogăţia aceasta.
2 Şi Iacov a văzut faţa lui Laban şi, iată, ea nu mai era faţă de el ca înainte.
3 Atunci Domnul a zis lui Iacov: întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale, şi Eu voi fi cu tine.
4 Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Leea la câmp, la turma lui,
5 şi le-a zis: Văd că faţa tatălui vostru nu mai este faţă de mine ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6 Şi voi însevă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
7 Totuşi, tatăl vostru m-a înşelat şi mi-a schimbat plata de zece ori, dar Dumnezeu nu l-a lăsat să-mi facă nici un rău.
8 Dacă el zicea: Mieii pestriţi să fie plata ta, toate oile făceau miei pestriţi. Şi dacă zicea: Mieii bălţaţi să fie plata ta, toate oile făceau miei bălţaţi.
9 Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru şi mi-a dat-o mie.
10 Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii şi am văzut în vis şi, iată, ţapii şi berbecii care săreau pe turme erau bălţaţi, pestriţi şi cenuşii.
11 Şi îngerul lui Dumnezeu mi-a vorbit în vis, zicând: Iacov. Şi eu am răspuns: Iată-mă.
12 El a zis: Ridică ochii şi priveşte: toţi berbecii care sar pe turme sunt bălţaţi, pestriţi şi cenuşii; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
13 Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere-aminte, unde Mi-ai făcut un jurământ. Acum scoală-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.
14 Atunci Rahela şi Leea au răspuns şi i-au zis: Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15 Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut şi ne-a mâncat şi banii?
16 Toată bogăţia pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru este a noastră şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.
17 Atunci Iacov s-a sculat şi a pus copiii şi soţiile sale pe cămile.
18 Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea, turma pe care o agonisise în Padan-Aram, şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
19 Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său,
20 şi Iacov a înşelat pe Laban, arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
21 A fugit astfel cu tot ce avea. S-a sculat, a trecut râul (Eufrat) şi s-a îndreptat spre Muntele Galaad.
22 Şi a treia zi au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.
23 Atunci Laban a luat pe fraţii săi cu el, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns la Muntele Galaad.
24 Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, arameul, şi i-a zis: Fereşte-te să spui ceva lui Iacov, nici de bine, nici de rău.
25 Laban a ajuns deci pe Iacov. Iacov îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui pe Muntele Galaad.
26 Atunci Laban a zis lui Iacov: Ce ai făcut? De ce m-ai înşelat şi mi-ai luat fiicele ca pe nişte sclave luate cu sabia?
27 De ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat şi nu mi-ai dat de ştire? Căci te-aş fi trimis cu bucurie şi cântece, în sunet de tamburine şi de harpă.
28 Şi nu mi-ai dat voie nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fiicele! Ai lucrat nebuneşte.
29 Am în mâna mea putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit noaptea trecută, zicând: Fereşte-te să spui ceva lui Iacov, nici de bine, nici de rău.
30 Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii?
31 Atunci Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: Am fugit fiindcă mi-era frică, pentru că mă gândeam că poate îmi vei lua înapoi cu forţa fiicele tale.
32 Dar să piară acela la care vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ce este al tău şi ia-ţi-l. Iacov nu ştia că Rahela îi furase.
33 Şi Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar n-a găsit nimic. Atunci a ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelci.
34 Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei şi se aşezase deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35 Şi ea a zis tatălui său: Domnul meu, să nu te superi daca nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit obiceiul femeilor. Şi el a căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
36 Atunci Iacov s-a mâniat şi a mustrat pe Laban. Iacov a răspuns şi a zis lui Laban: Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
37 Ai căutat în toate lucrurile mele şi ce-ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca ei să judece între noi amândoi!
38 În cei douăzeci de ani câţi am stat la tine, oile tale şi caprele tale n-au rămas sterile, şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
39 Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare; eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua sau ce mi se fura noaptea.
40 Unde eram, ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41 în felul acesta am stat eu douăzeci de ani în casa ta; ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta şi de zece ori mi-ai schimbat plata.
42 Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam şi pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi munca mâinilor mele şi ieri-noapte te-a mustrat.
43 Şi Laban a răspuns şi a zis lui Iacov: Fiicele acestea sunt fiicele mele şi copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea; şi tot ce vezi este al meu. Dar ce pot face eu azi pentru fiicele mele sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
44 Acum deci, vino, să facem un legământ, şi legământul acesta să fie o mărturie între mine şi tine!
45 Iacov a luat o piatră şi a pus-o ca stâlp de aducere-aminte.
46 Apoi Iacov a zis fraţilor lui: Strângeţi pietre. Şi ei au strâns pietre şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei) şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).
48 Şi Laban a zis: Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine! De aceea i-au pus numele Galed.
49 Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: Domnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, când nu vom mai fi împreună.
50 Dacă vei asupri pe fetele mele şi dacă vei lua şi alte soţii afară de fiicele mele, ia bine seama că, deşi nu va fi nici un om cu noi, Dumnezeu este martor între mine şi tine.
51 Laban a zis lui Iacov: Iată movila aceasta şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52 Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nu voi trece la tine peste movila aceasta şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
53 Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, şi Dumnezeul tatălui lor să judece între noi. Şi Iacov a jurat pe Acela de care se temea tatăl său Isaac.
54 Iacov a adus o jertfă pe munte şi a chemat pe fraţii lui sa mănânce pâine; ei au mâncat pâine şi au stat toată noaptea pe munte.
55 Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.