1 Dumnezeu, după ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin profeţi, în multe rânduri şi în multe feluri,
2 la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
3 El, care este oglindirea gloriei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a stat la dreapta Măririi în locurile preaînalte,
4 ajungând cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.
5 Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut? Şi iarăşi: Eu îi voi fi Tată şi El îmi va fi Fiu?
6 Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi-născut, zice: Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!
7 Şi despre îngeri zice: Din vânturi face îngeri ai Lui, şi dintr-o flacără de foc slujitori ai Lui;
8 dar Fiului I-a zis: Tronul Tău, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate;
9 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemn de bucurie mai presus de însoţitorii Tăi;
10 Şi iarăşi: La început, Doamne, Tu ai întemeiat pământul, şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate se vor învechi ca o haină;
12 şi le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate. Dar Tu eşti Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis el vreodată: Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe duşmanii Tăi aşternut picioarelor Tale?
14 Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujească celor care vor moşteni mântuirea?