1 Rugăciunea profetului Habacuc. De cântat în felul cântecelor de jale.
2 Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Reînvie-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-o cunoscută în trecerea anilor! în mânia Ta, adu-Ţi aminte de milă!
3 Dumnezeu vine din Teman şi Cel sfânt vine din Muntele Paran. Gloria Sa acoperă cerurile, şi pământul este plin de lauda Sa.
4 Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă puterea Lui.
5 Înaintea Lui merge ciuma şi molima calcă pe urmele Lui.
6 El Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; El priveşte împrejur şi face ca popoarele să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se apleacă; căile Sale sunt veşnice.
7 Văd corturile Etiopiei pline de groază şi colibele din ţara Madianului se cutremură.
8 Te-ai mâniat Tu, Doamne, pe râuri? împotriva râurilor se aprinde mânia Ta, sau împotriva mării se varsă furia Ta, de ai încălecat pe caii Tăi şi Te-ai urcat în carul Tău de biruinţă?
9 Arcul Tău este dezvelit; blestemele sunt săgeţile Cuvântului Tău. Tu împărţi pământul prin râuri.
10 Munţii Te văd şi se cutremură; se năpustesc râuri de apă; adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus.
11 Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, s-au ferit de lumina săgeţilor Tale, de strălucirea suliţei Tale care luceşte.
12 Tu cutreieri pământul în furia Ta, zdrobeşti naţiunile în mânia Ta.
13 Ai înaintat pentru mântuirea poporului Tău, pentru mântuirea unsului Tău; sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii până la vârf.
14 Străpungi cu săgeţile Tale capul conducătorilor lui, care se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţând strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mâncat în ascuns pe cel nenorocit.
15 Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mării.
16 Când am auzit lucrul acesta, mi s-a cutremurat trupul; la vestea aceasta mi se înfioară buzele, îmi intră putrezirea în oase şi-mi tremură genunchii. Căci aş putea oare aştepta în tăcere ziua necazului, ziua când asupritorul va merge împotriva poporului?
17 Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri,
18 eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
19 Domnul Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor, şi mă face să merg pe înălţimile mele. Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu instrumente cu corzi.