1 Vai de cei care rostesc hotărâri nelegiuite şi de cei care scriu hotărâri de apăsare,
2 ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor şi să jefuiască pe orfani!
3 Şi ce veţi face voi în ziua pedepsei şi a pieirii care va veni din depărtare? La cine veţi fugi după ajutor şi unde vă veţi lăsa bogăţia?
4 Fără Mine, ei vor fi îngenuncheaţi între prizonieri, vor cădea între cei morţi. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potoleşte şi mâna Lui este tot întinsă.
5 Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, care poartă în mână toiagul pedepsei Mele!
6 Îl voi trimite împotriva unei naţiuni nelegiuite şi împotriva unui popor pe care sunt mâniat, ca să-l prădeze şi să-l jefuiască, şi să-l calce în picioare ca noroiul de pe străzi.
7 Dar el nu judecă aşa şi nu acesta este gândul inimii lui; ci el nu se gândeşte decât să nimicească şi să prăpădească popoarele cu grămada.
8 Căci el zice: Nu sunt prinţii mei regi?
9 Nu s-a întâmplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul? Nu s-a întâmplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul? Nu s-a întâmplat Samariei la fel ca Damascului?
10 După cum mâna mea a pus stăpânire pe împărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane decât în Ierusalim şi în Samaria),
11 cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?
12 Dar după ce Domnul îşi va împlini toată lucrarea Lui pe Muntele Sionului şi în Ierusalim, voi pedepsi pe regele Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirilor lui semeţe,
13 căci el a zis: Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput; am împins înapoi graniţele popoarelor şi le-am jefuit vistieriile şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce stăteau pe tronuri;
14 şi am pus mâna pe bogăţiile popoarelor ca pe un cuib şi, cum se strâng nişte ouă părăsite, aşa am strâns eu tot pământul: şi nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească.
15 Se mândreşte securea împotriva celui ce se foloseşte de ea? Sau se îngâmfă ferăstrăul faţă de cel care-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar ridica pe cel care o ridică sau toiagul ar ridica pe cel care nu este de lemn!
16 De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea printre războinicii lui cei voinici; şi sub gloria lui va trimite un foc, ca focul unei flăcări arzătoare,
17 Şi lumina lui Israel va fi un foc, si Sfântul lui va fi o flacără, care va mistui şi va arde într-o zi spinii şi mărăcinii lui.
18 Şi va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi câmpiilor lui, încât va fi ca un bolnav care cade în leşin,
19 Şi ceilalţi copaci din pădurea lui vor fi atât de puţini, încât şi un copil le-ar putea scrie numărul.
20 Şi în ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel care îi lovea; ci se vor sprijini în adevăr pe Domnul, Sfântul lui Israel.
21 O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.
22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea este hotărâtă, şi se revarsă cu dreptate.
23 Căci nimicirea aceasta, care a fost hotărâtă, Domnul, Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.
24 De aceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: Poporul Meu, care locuieşti în Sion, nu te teme de asirian; el te loveşte cu nuiaua şi îşi ridică toiagul împotriva ta, cum făceau egiptenii.
25 Dar peste puţin timp, pedeapsa va înceta, şi mânia Mea se va întoarce împotriva lui, ca să-l nimicească.
26 Şi Domnul oştirilor va învârti biciul împotriva lui, cum a lovit pe Madian la stânca lui Oreb; şi îşi va mai ridica toiagul o dată asupra mării ca odinioară în Egipt.
27 Şi în ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe gâtul tău, şi jugul va crăpa de grăsime.
28 El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, îşi lasă bagajele la Micmaş.
29 Trec defileul, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.
30 Ridică-ţi glasul, fiica Galimului! Ia seama Lais! Vai de tine, Anatot!
31 Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim fug.
32 Încă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu mâna muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.
33 Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi şi cei mai înalţi sunt doborâţi,
34 Şi dă jos cu fierul crângul pădurii şi Libanul cade sub mâna Celui Puternic.