1 Vai de copiii răzvrătiţi – zice Domnul – care iau hotărâri, dar nu de la Mine, şi care fac planuri, dar nu din Duhul Meu, ca să îngrămădească păcat peste păcat.
2 Ei se coboară în Egipt fără să Mă întrebe, ca să fugă sub ocrotirea lui Faraon, şi să se încreadă în umbra Egiptului.
3 Dar ocrotirea lui Faraon va fi ruşinea voastră, şi încrederea în umbra Egiptului înjosirea voastră.
4 Căci prinţii lui au ajuns la Ţoan, şi trimişii lui au şi atins Hanesul.
5 Dar toţi vor rămâne de ruşine, din cauza unui popor care nu le va fi de folos, nici nu-i va ajuta, nici nu le va folosi, ci va fi spre ruşinea şi dispreţul lor.
6 Profeţie asupra unei fiare din sud: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vin leoaica şi leul, vipera şi şarpele zburător, ei îşi duc bogăţiile pe spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor, către un popor care nu le va fi de folos.
7 Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi fără scop; de aceea eu numesc lucrul acesta: aroganţă care nu face nimic.
8 Du-te acum de scrie aceste lucruri pe o tăbliţă, şi gravează-le într-o carte, ca să rămână pentru ziua de apoi, ca mărturie pentru veci de veci.
9 Scrie că: Poporul acesta este un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, nişte copii care nu vor să asculte Legea Domnului,
10 care zic văzătorilor: Să nu vedeţi! Şi profeţilor: Să nu profeţiţi adevărul, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, profeţiţi-ne lucruri închipuite!
11 Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!
12 De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta, şi vă încredeţi în asuprire şi viclenii, şi vă sprijiniţi pe ele,
13 de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt care ameninţă să cadă, ca o umflătură într-un zid înalt a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă.
14 Şi El îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără cruţare, şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână.
15 Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: în pocăinţă şi în odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi în încredere va fi tăria voastră. Dar n-aţi voit!
16 Ci aţi zis: Nu! Ci vom fugi pe cai! De aceea veţi şi fugi! Şi: Vom călări pe cei iuţi! De aceea cei care vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!
17 O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până veţi rămâne ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe un deal.
18 Şi totuşi Domnul aşteaptă să arate bunătate faţă de voi şi Se va ridica să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii; binecuvântaţi sunt toţi cei care îl aşteaptă.
19 Căci poporul va locui în Sion, la Ierusalim. Nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta.
20 Şi Domnul vă va da pâine în necaz şi apă în strâmtorare. Învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe învăţătorii tăi.
21 Şi urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: Iată drumul, mergeţi pe el!, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.
22 Veţi pângări argintul care vă acoperă idolii şi aurul cu care vă sunt poleite chipurile turnate. Ca pe o necurăţie le vei arunca şi le vei zice: Afară cu voi de aici!
23 Atunci El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ, şi pâinea, pe care o va da pământul, va fi gustoasă şi hrănitoare; În ziua aceea turmele tale vor paşte în păşuni întinse.
24 Boii şi măgarii care ară pământul vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul.
25 Şi pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt vor fi pâraie, cursuri de apă, în ziua marelui măcel, când turnurile vor cădea.
26 Şi lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare, ca lumina a şapte zile, în ziua în care Domnul va lega spărturile poporului Său, şi va vindeca rana loviturilor lui.
27 Iată, Numele Domnului vine din depărtare! Mânia Lui este aprinsă şi e o flacără grea; buzele Lui sunt pline de furie şi limba Lui ca un foc mistuitor;
28 şi suflarea Lui e ca un şuvoi ieşit din albie, care ajunge până la gât ca să cearnă naţiunile cu ciurul nimicirii şi să pună în fălcile popoarelor o zăbală înşelătoare care îi face să rătăcească.
29 Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se sfinţeşte o sărbătoare, veţi fi cu inima veselă, ca şi cel care merge în sunetul flautului, ca să vină la muntele Domnului, spre stânca lui Israel.
30 Şi Domnul va face să răsune glasul Lui măreţ, îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, şi flacăra unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină.
31 Atunci, asirianul va tremura de glasul Domnului, care îl va lovi cu nuiaua Sa.
32 Şi la fiecare lovitură de nuia hotărâtă, pe care i-o va da Domnul, se vor auzi tamburinele şi harpele; şi Domnul va lupta împotriva lui cu mâna ridicată.
33 Căci de multă vreme este pregătit un rug; da, pregătit pentru rege: l-a făcut adânc şi lat, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea Domnului îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă.