1 Vai de tine, pustiitorule, care totuşi n-ai fost pustiit; şi care înşeli, şi n-ai fost înşelat încă! După ce vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit şi tu; după ce vei termina de înşelat, vei fi înşelat şi tu.
2 Doamne, ai milă de noi! Noi sperăm în Tine. Fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă, scăparea noastră în timp de necaz!
3 La zgomotul puternic, popoarele fug; când Te ridici Tu, naţiunile se împrăştie.
4 Şi prada voastră va fi strânsă cum strânge omida; sar asupra ei cum sar lăcustele.
5 Domnul este înălţat, căci locuieşte în înălţime. El a umplut Sionul cu judecată şi cu dreptate.
6 Îţelepciunea şi priceperea vor fi statornicia zilelor tale şi puterea mântuirii: frica de Domnul este comoara Lui.
7 Iată, vitejii strigă afară; mesagerii păcii plâng cu amar.
8 Drumurile ţării sunt pustii, nimeni nu mai umblă pe drumuri; el a rupt legământul, a dispreţuit cetăţile, nu s-a uitat la nimeni.
9 Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, s-a veştejit; Saronul este ca un deşert; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza.
10 Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi înălţa, acum Mă voi ridica.
11 Aţi conceput fân şi naşteţi paie de mirişte; suflarea voastră vă va arde ca focul.
12 Şi popoarele vor fi ca nişte cuptoare de var, ca nişte spini tăiaţi care ard în foc.
13 Voi, cei de departe, ascultaţi ce am făcut! Şi voi cei de aproape, recunoaşteţi puterea mea!
14 Păcătoşii sunt îngroziţi în Sion, un tremur a cuprins pe cei nelegiuiţi: Cine dintre noi va putea să rămână lângă un foc mistuitor? Cine dintre noi va putea să rămână lângă nişte flăcări veşnice?
15 Cel ce umblă în dreptate şi vorbeşte fără viclenie, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin asuprire, cel ce îşi trage mâinile înapoi, ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea, ca să nu audă de vărsare de sânge, şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul,
16 acela va locui sus; tăria stâncilor va fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi nu-i va lipsi apa.
17 Ochii tăi vor vedea pe Regele în strălucirea Lui, vor privi ţara în toată întinderea ei.
18 Inima ta va cugeta la groază: Unde este cel care socoteşte? Unde este cel care cântăreşte? Unde este cel care numără turnurile?
19 Nu vei mai vedea pe poporul acela fioros, pe poporul cu vorbirea încâlcită pe care n-o puteai înţelege, cu limba bâlbâită pe care n-o puteai pricepe.
20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, ca locuinţă liniştită, un cort care nu va mai fi mutat, ai cărui ţăruşi nu vor mai fi scoşi niciodată, şi ale cărui frânghii nu vor mai fi dezlegate.
21 Da, acolo Domnul va fi măreţ pentru noi: un loc al unor râuri şi pâraie largi, în care nu vor vâsli corăbii cu vâsle, nici nu vor trece vase puternice.
22 Căci Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Legiuitorul nostru, Domnul este Regele nostru: El ne va mântui.
23 Frânghiile tale s-au slăbit, aşa că nu mai pot strânge piciorul catargului, şi nu mai pot întinde pânzele. Atunci se împarte prada, care-i aşa de mare, că până şi ologii iau parte la ea.
24 Şi nici un locuitor nu zice: Sunt bolnav! Poporul care locuieşte în el va fi iertat de nelegiuirea lui.