1 Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care îşi găseşte plăcerea sufletul Meu! Am pus Duhul Meu peste El; El va vesti popoarelor judecata.
2 El nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-L va face să se audă pe stradă.
3 Trestia frântă n-o va zdrobi şi mucul care mai fumegă încă, nu-l va stinge. Va vesti judecata după adevăr.
4 El nu va slăbi, nici nu se va lăsa, până va aşeza dreptatea pe pământ; şi insulele vor aştepta legea Lui.
5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, Domnul care a creat cerurile şi le-a întins, care a aşternut pământul şi cele de pe el, care a dat suflare celor care-l locuiesc şi duh celor care merg pe el:
6 Eu, Domnul, Te-am chemat în dreptate, şi Te voi lua de mână, Te voi păzi şi Te voi pune ca legământ al poporului, ca să fii lumina popoarelor,
7 să deschizi ochii orbilor, să scoţi din temniţă pe cei legaţi şi din închisoare pe cei ce locuiesc în întuneric.
8 Eu sunt Domnul; acesta este Numele Meu; şi gloria Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi.
9 Iată, cele dintâi lucruri s-au împlinit şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple.
10 Cântaţi Domnului o cântare nouă, cântaţi laude Lui până la marginile pământului, voi, care mergeţi pe mare şi cei care sunteţi pe ea, insule şi locuitorii lor!
11 Deşertul şi cetăţile ei să înalţe glasul! Satele locuite de Chedar să strige! Locuitorii stâncilor să sară de veselie: să strige de veselie din vârful munţilor!
12 Să dea glorie Domnului şi să vestească laudele Lui în insule!
13 Domnul înaintează ca un viteaz, îşi stârneşte gelozia ca un om de război; înalţă glasul, strigă, îşi arată puterea împotriva duşmanilor Săi.
14 Am stat mult timp liniştit, am tăcut şi M-am abţinut. Dar acum voi striga ca o femeie în durerile naşterii, voi gâfâi şi voi răsufla.
15 Voi pustii munţi şi dealuri, le voi usca toată verdeaţa; voi preface râurile în insule şi voi usca iazurile.
16 Şi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povăţui pe cărări neştiute de ei; voi preface întunericul în lumină înaintea lor, şi locurile strâmbe în locuri netede: aceste lucruri le voi face şi nu-i voi părăsi.
17 Vor da înapoi, vor fi acoperiţi de ruşine cei care se încred în idolii ciopliţi şi zic idolilor turnaţi: Voi sunteţi dumnezeii noştri!
18 Ascultaţi, surzilor; şi priviţi, orbilor, ca să vedeţi!
19 Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi surd ca mesagerul Meu pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu şi orb ca robul Domnului?
20 Ai văzut multe, dar n-ai luat seama de ele; ai deschis urechile, dar n-ai auzit:
21 Domnul a vrut, de dragul dreptăţii Lui, să vestească o lege mare şi glorioasă.
22 Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Sunt lăsaţi să fie prădaţi şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi, şi nimeni nu zice: Dă înapoi!
23 Cine dintre voi pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele şi să asculte ce va fi în viitor?
24 Cine a dat pe Iacov pradă jafului şi pe Israel în mâinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, nici n-au ascultat legea Lui.
25 De aceea El a vărsat peste Israel văpaia mâniei Lui şi grozăviile războiului: şi l-a prins de jur împrejur, dar el n-a înţeles; şi l-a ars, dar el n-a pus nimic la inimă.