1 Şi Iov a răspuns şi a zis:
2 Până când îmi veţi întrista sufletul şi mă veţi zdrobi cu cuvintele voastre?
3 De zece ori m-aţi batjocorit şi nu vă este ruşine să vă purtaţi aşa cu mine.
4 Chiar dacă am păcătuit cu adevărat, numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5 Dacă vă lăudaţi împotriva mea si îmi dovediţi ocara mea,
6 atunci să ştiţi că Dumnezeu m-a nedreptăţit şi Şi-a strâns laţul în jurul meu.
7 Iată, ţip de violenţă, dar nu sunt auzit; strig tare, dar nu mi se face dreptate!
8 Mi-a zidit calea aşa că nu pot trece; şi El a răspândit întuneric pe cărările mele.
9 M-a despuiat de gloria mea, şi coroana de pe cap mi-a luat-o.
10 El mă zdrobeşte din toate părţile şi pier; şi mi-a smuls speranţa ca pe un copac.
11 S-a aprins de mânie împotriva mea şi mă priveşte ca pe duşmanul Lui.
12 Ostile Lui înaintează deodată, îşi fac cale până la mine şi şi-au aşezat tabăra în jurul cortului meu.
13 El a depărtat pe fraţii mei de mine şi pe cunoscuţii mei i-a înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit şi cunoscuţii mei m-au uitat.
15 Cei ce locuiesc în casa mea şi slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Chem pe robul meu şi nu răspunde; îl rog cu gura mea, şi degeaba.
17 Suflarea mea a ajuns respingătoare soţiei mele şi rugămintea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18 Până şi copiii mă dispreţuiesc; când mă scol, ei mă vorbesc de rău.
19 Toţi prietenii mei nu mă pot suferi; chiar şi cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mi se ţin de piele şi de carne; nu mi-a mai rămas decât pielea pe dinţi.
21 Fie-vă milă de mine, fie-vă milă, prietenii mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit.
22 De ce mă urmăriţi ca Dumnezeu şi nu vă săturaţi de carnea mea?
23 O, de mi-ar fi scrise cuvintele, de-ar fi gravate într-o carte!
24 Să fie gravate cu o daltă de fier şi cu plumb, în stâncă, pe veci!
25 Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că Se va ridica la urmă pe pământ.
26 Chiar dacă mi se va nimici pielea, tot în carne îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Pe El îl voi privi, spre binele meu; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. De dorul acesta sufletul meu tânjeşte înăuntrul meu.
28 Atunci veţi zice: Pentru ce l-am urmărit?, căci rădăcina necazului va fi aflată în mine?
29 Temeţi-vă de sabie; căci mânia lui Dumnezeu vă va pedepsi prin sabie, ca să ştiţi că este o judecată.