1 Pentru ce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată şi de ce nu văd, cei ce-L cunosc, zilele Lui de pedeapsă?
2 Sunt unii care mută graniţele, fură turmele şi le pasc;
3 iau măgarul orfanului şi vaca văduvei o iau ca garanţie;
4 pe cei sărmani îi abat din calea lor, şi săracii din ţară sunt obligaţi să se ascundă.
5 Iată, aceştia, ca măgarii sălbatici din deşert, ies la lucru ca să caute hrana din greu. Deşertul le dă mâncarea pentru ei şi pentru copiii lor.
6 Taie nutreţul care a mai rămas pe câmp, culeg ciorchinii rămaşi pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
7 Îi cuprinde noaptea goi, fără haine, şi n-au cu ce se acoperi împotriva frigului.
8 Sunt udaţi de ploile munţilor şi, neavând alt adăpost, se ghemuiesc lângă stânci.
9 Aceia smulg de la pieptul mamei pe cel orfan şi iau garanţie tot ce are săracul.
10 Şi săracii umblă goi, fără haine; şi flămânzi adună snopii;
11 În grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul şi totuşi suferă de sete.
12 În cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă: totuşi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
13 Ei sunt dintre cei care se răzvrătesc împotriva luminii; nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
14 Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit şi în timpul nopţii este ca un hoţ.
15 Ochiul dedat la adulter pândeşte lăsarea amurgului, zicând: Nimeni nu mă va vedea; şi îşi pune un văl pe faţă.
16 Noaptea sparg casele, pe care le-au însemnat în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Căci pentru ei dimineaţa este la fel ca umbra morţii; dacă cineva îi recunoaşte, ei sunt în spaimele umbrei morţii.
18 Ei alunecă uşor pe faţa apelor; moştenirea lor este blestemată pe pământ; şi nu se mai întorc pe calea viilor.
19 Cum sunt sorbite de secetă şi de căldură apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
20 Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Şi nedreptatea este sfărâmată ca un copac.
21 Căci el prădează pe femeia stearpă şi fără copii şi nu face nici un bine pentru văduvă.
22 Dar Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor puternici. Ei se scoală, dar nimeni nu este sigur de viaţa sa;
23 El le dă siguranţă şi ei se bizuie pe ea. Da, privirile Lui sunt îndreptate spre căile lor.
24 Sunt înălţaţi pentru puţină vreme, apoi nu mai sunt. Cad, mor ca toţi oamenii, sunt tăiaţi ca spicele coapte.
25 Dacă nu este aşa, cine mă va dovedi mincinos şi cine va nimici cuvântarea mea?