1 Iov şi-a continuat cuvântarea şi a zis:
2 Viu este Dumnezeu, care nu-mi dă dreptate şi Cel Atotputernic, care mi-a amărât sufletul,
3 că atâta timp cât este suflare în mine şi suflarea lui Dumnezeu va fi în nările mele,
4 buzele mele nu vor rosti nimic nedrept, nici limba mea nu va spune nimic neadevărat.
5 Departe de mine gândul să vă dau dreptate! Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia.
6 Ţin tare la dreptatea mea şi nu o las; inima nu mă condamnă pentru nici una din zilele mele.
7 Duşmanul meu să fie ca şi cel rău, şi potrivnicul meu ca şi cel nelegiuit!
8 Căci care este speranţa celui prefăcut, când Dumnezeu îi taie firul vieţii, când îi ia sufletul?
9 Oare va auzi Dumnezeu strigătul lui, când va veni peste el strâmtorarea?
10 Va putea el să se bucure de Atotputernicul? Va chema el întotdeauna pe Dumnezeu?
11 Vă voi învăţa despre puterea lui Dumnezeu; şi nu vă voi ascunde planurile Celui Atotputernic.
12 Iată, voi toţi le-aţi văzut; pentru ce deci vorbiţi aşa de prosteşte?
13 Iată soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău şi moştenirea pe care asupritorul o primeşte de la Cel Atotputernic.
14 Dacă are mulţi fii, îi are pentru sabie, şi urmaşii lui nu vor fi săturaţi de pâine.
15 Cei ce scapă dintre ai lui sunt îngropaţi de ciumă, şi văduvele lor nu-i plâng.
16 Dacă strânge argint ca ţărâna, dacă îngrămădeşte haine ca noroiul,
17 el le strânge, dar cel fără vină se îmbracă în ele şi cel nevinovat va împărţi argintul.
18 El îşi zideşte casa ca o molie, ca o colibă pe care şi-o face un paznic.
19 Se culcă bogat, dar pentru ultima dată; deschide ochii şi totul a pierit.
20 Îl apucă groaza ca nişte ape; şi noaptea, îl ia vârtejul.
21 îl va ridica vântul de est şi-l va lua; îl va smulge cu putere din locuinţa lui.
22 Căci Dumnezeu aruncă fără milă săgeţi împotriva lui, şi el va încerca să fugă de mâna Lui.
23 Oamenii bat din palme la căderea lui, şi-l fluieră la plecarea din locul lui.