1 Iefta, galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei prostituate. Şi Galaad era tatăl lui Iefta.
2 Soţia lui Galaad i-a născut fii; şi când fiii soţiei lui Galaad au crescut, ei au alungat pe Iefta şi i-au zis: Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, pentru că eşti fiul altei femei.
3 Atunci Iefta a fugit dinaintea fraţilor lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni fără căpătâi s-au adunat la Iefta şi ieşeau cu el să prădeze.
4 După câtva timp, fiii lui Amon au făcut război împotriva lui Israel.
5 Şi când fiii lui Amon făceau război împotriva lui Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să aducă pe Iefta din ţara Tob.
6 Şi ei au zis lui Iefta: Vino să fii conducătorul nostru şi să luptăm împotriva fiilor lui Amon.
7 Atunci Iefta a zis bătrânilor Galaadului: Oare nu m-aţi urât voi şi nu m-aţi alungat din casa tatălui meu? De ce veniţi acum la mine, când sunteţi în necaz?
8 Şi bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Ne întoarcem acum la tine, ca să mergi cu noi şi să lupţi împotriva fiilor lui Amon, şi să fii conducătorul nostru peste toţi locuitorii Galaadului.
9 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îl va da în mâinile mele, voi fi eu oare conducătorul vostru?
10 Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: Domnul să fie martor între noi; vom face negreşit după cuvântul tău.
11 Şi Iefta s-a dus cu bătrânii Galaadului, şi poporul l-a făcut conducător şi mai-mare peste ei; şi Iefta şi-a spus toate cuvintele înaintea Domnului, la Miţpa.
12 Şi Iefta a trimis mesageri la regele copiilor lui Amon, zicând: Ce ai cu mine, de vii împotriva mea ca să faci război împotriva ţării mele?
13 Şi regele fiilor lui Amon a răspuns mesagerilor lui Iefta: Pentru că Israel a luat ţara mea, când s-a urcat din Egipt, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Acum dă-mi înapoi acele teritorii în pace.
14 Iefta a trimis iarăşi mesageri regelui fiilor lui Amon
15 şi i-au zis: Aşa vorbeşte Iefta: Israel n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon.
16 Deoarece, când s-a urcat Israel din Egipt, a mers prin deşert până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades.
17 Atunci Israel a trimis mesageri la regele Edomului, zicând: Lasă-mă să trec prin ţara ta. Dar regele Edomului n-a vrut. A trimis şi la regele Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la Cades.
18 Apoi au mers prin deşert, au ocolit ţara Edomului şi ţara Moabului, şi au ajuns în partea de est a ţării Moabului, şi-au aşezat tabăra dincolo de Arnon, dar n-au intrat pe teritoriul Moabului, căci Arnonul era graniţa Moabului.
19 Israel a trimis mesageri lui Sihon, regele amoriţilor, regele Hesbonului. Şi Israel i-a zis: Lasă-mă, te rog, să trec prin ţara ta până la locul unde merg.
20 Dar Sihon n-a avut încredere în Israel ca să-l lase să treacă prin ţinutul lui, aşa că Sihon şi-a adunat tot poporul, şi-a aşezat tabăra la Iahaţ şi a luptat împotriva lui Israel.
21 Domnul Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, şi ei i-au bătut. Astfel Israel a luat în stăpânire toată ţara amoriţilor, pe locuitorii acelei ţări.
22 Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor, de la Arnon până la Iaboc, şi de la deşert până la Iordan.
23 Şi acum, când Domnul Dumnezeul lui Israel a alungat pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, mai vrei tu să le stăpâneşti ţara?
24 Oare tu nu stăpâneşti ceea ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoş? Tot aşa, pe oricine a alungat Domnul, Dumnezeul nostru, dinaintea noastră, pe aceia îi vom stăpâni!
25 Eşti tu mai bun decât Balac, fiul lui Ţipor, regele Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui?
26 Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon şi în satele din jurul lui, la Aroer şi în satele din jurul lui, şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului: de ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta?
27 Eu n-am păcătuit împotriva ta, dar tu îmi faci rău, luptând împotriva mea. Domnul, Judecătorul, să judece astăzi între copiii lui Israel şi fiii lui Amon.
28 Dar regele fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care i le-a trimis Iefta.
29 Atunci Duhul Domnului a venit peste Iefta, care a străbătut Galaadul şi Manase, a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon.
30 Iefta a făcut un jurământ Domnului şi a zis: Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon,
31 oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, când mă voi întoarce în pace de la fiii lui Amon, va fi al Domnului şi-l voi aduce ardere-de-tot.
32 Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui.
33 Şi el i-a bătut de la Aroer până spre Minit, loc cu douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost supuşi înaintea copiilor lui Israel.
34 Iefta s-a întors acasă la Miţpa şi, iată, fiica sa i-a ieşit în întâmpinare cu tamburine şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea afară de ea nici fii, nici alte fiice.
35 Când a văzut-o, şi-a rupt hainele şi a zis: Ah, fiica mea! M-ai adus într-o stare josnică şi eşti unul dintre cei care mă tulbură; căci am făcut un jurământ Domnului şi nu-l mai pot lua înapoi.
36 Şi ea i-a zis: Tată, dacă ai făcut un jurământ Domnului, fă-mi potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum când Domnul te-a răzbunat pe duşmanii tăi, pe fiii lui Amon.
37 Şi ea a zis tatălui ei: Fă-mi un singur lucru: lasă-mă singură două luni, ca să mă duc în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.
38 El i-a zis: Du-te! Şi a lăsat-o să meargă pentru două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria în munţi.
39 După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit cu ea jurământul pe care-l făcuse. Şi ea n-a cunoscut bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul
40 că, în fiecare an, fiicele lui Israel se duc să plângă pe fiica lui Iefta, galaaditul, patru zile pe an.