1 Îngerul Domnului S-a urcat din Ghilgal la Bochim şi a zis: Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care am promis-o cu jurământ părinţilor voştri. Şi am zis: Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi;
2 şi voi să nu încheiaţi nici un legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le dărâmaţi altarele. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. De ce aţi făcut lucrul acesta?
3 De aceea am mai zis: Nu-i voi alunga dinaintea voastră; ci vă vor sta în coaste şi dumnezeii lor vă vor fi o cursă.
4 După ce Îngerul Domnului a spus aceste cuvinte tuturor fiilor lui Israel, poporul a ridicat glasul şi a plâns.
5 Apoi au pus locului aceluia numele Bochim (Cei ce plâng); şi au adus acolo jertfe Domnului.
6 Iosua a dat drumul poporului şi copiii lui Israel au plecat fiecare la moştenirea lui, ca să ia ţara în stăpânire.
7 Poporul a slujit Domnului în tot timpul vieţii lui Iosua şi în tot timpul vieţii bătrânilor care au trăit după Iosua şi care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8 Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit în vârstă de o sută zece ani.
9 Ei l-au îngropat în ţinutul moştenirii lui, în Timnat-Heres, în ţinutul muntos al lui Efraim, la nord de Muntele Gaaş.
10 Şi toată generaţia aceea a fost adăugată la părinţii ei. Şi după ei s-a ridicat altă generaţie de oameni care n-a cunoscut pe Domnul şi nici lucrările pe care le-a făcut El pentru Israel.
11 Şi copiii lui Israel au făcut ce este rău înaintea Domnului şi au slujit Baalilor;
12 au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, care i-a scos din ţara Egiptului, şi au urmat alţi dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i înconjurau; s-au închinat înaintea lor şi au mâniat pe Domnul.
13 Au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal şi Astarteelor.
14 Şi mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel, şi El i-a dat în mâinile unor prădători care i-au prădat, i-au vândut în mâinile duşmanilor din jurul lor; şi ei n-au mai putut sta împotriva duşmanilor lor.
15 Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, cum spusese Domnul şi după cum le jurase Domnul. Au ajuns astfel la mare strâmtorare.
16 Atunci Domnul a ridicat judecători, şi ei i-au scăpat din mâna celor care-i prădau.
17 Dar ei n-au vrut să asculte nici de judecătorii lor, ci s-au desfrânat cu alţi dumnezei şi s-au închinat înaintea lor. În scurt timp s-au abătut de la calea pe care o urmaseră părinţii lor, care au ascultat de poruncile Domnului; ei n-au făcut aşa.
18 Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul şi-i scăpa din mâna duşmanilor lor în tot timpul vieţii judecătorului; căci Domnului I se făcea milă de ei la suspinele lor, din cauza celor care-i asupreau şi-i chinuiau.
19 Şi când murea judecătorul, ei se stricau din nou mai mult decât părinţii lor, mergând după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; ei n-au abandonat pornirile lor rele şi încăpăţânarea lor.
20 Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Israel şi a zis: Pentru că poporul acesta a călcat legământul Meu, pe care l-am poruncit părinţilor lor, şi fiindcă n-au ascultat de glasul Meu,
21 nu voi mai alunga dinaintea lor pe nici unul din popoarele pe care le-a lăsat Iosua când a murit.
22 Astfel, prin ele voi pune pe Israel la încercare, ca să ştiu dacă vor păzi sau nu calea Domnului, cum au păzit-o părinţii lor
23 Şi Domnul a permis popoarelor acelora să rămână şi nu S-a grăbit să le alunge; nici nu le-a dat în mâinile lui Iosua.