1 Dar lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona, şi s-a mâniat.
2 S-a rugat Domnului şi a zis: Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în ţara mea? De aceea, am căutat să fug la Tars. Căci ştiam că eşti un Dumnezeu milos şi plin de har, încet la mânie şi bogat în bunătate, şi că Te căieşti de rău!
3 Acum, Doamne, ia-mi viaţa, căci îmi este mai bine să mor decât să trăiesc!
4 Domnul a răspuns: Oare este drept să te mânii?
5 Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat în partea de est a cetăţii. Acolo şi-a făcut un acoperiş şi a stat sub el la umbră, până va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.
6 Domnul Dumnezeu a făcut să crească o plantă, care s-a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui şi să-l scape de mânie. Iona s-a bucurat foarte mult de planta aceasta.
7 Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a pregătit un vierme, care în aşa fel a stricat planta, încât s-a uscat.
8 Şi când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt arzător de la est; şi soarele a bătut peste capul lui Iona şi Iona a leşinat. Atunci şi-a dorit să moară şi a zis: Mai bine să mor decât să trăiesc!
9 Dar Dumnezeu a zis lui Iona: Este drept să te mânii din cauza plantei? Şi el a zis: Da, este drept să mă mânii, chiar până la moarte!
10 Dar Domnul a zis: Ţie îţi este milă de planta aceasta pentru care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească, dar care a crescut într-o noapte şi a pierit într-o noapte.
11 Şi Mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care sunt mai mulţi de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi de asemenea o mulţime de animale!