1 Păcatul lui Iuda este scris cu un condei de fier, cu un vârf de diamant; este gravat pe tabla inimii lor, şi pe coarnele altarelor lor.
2 Cum îşi aduc aminte de copiii lor, aşa îşi aduc aminte de altarele lor şi de Astarteea lor, lângă copacii verzi de pe dealurile înalte.
3 O, muntele Meu din câmpie, voi da ca pradă bogăţia ta şi toate vistieriile şi înălţimile tale, din cauza păcatelor tale de pe tot ţinutul tău!
4 Din vina ta vei pierde moştenirea pe care ţi-o dădusem; te voi face să slujeşti duşmanului tău într-o ţară pe care n-o cunoşti, căci aţi aprins focul mâniei Mele, care va arde veşnic.
5 Aşa vorbeşte Domnul: Blestemat este omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul!
6 Căci el este ca un tufiş în deşert şi nu vede când vine prosperitatea, ci locuieşte în locurile uscate ale deşertului, într-un pământ sărat şi fără locuitori.
7 Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui speranţă este Domnul!
8 Căci el este ca un pom sădit lângă ape care-şi întinde rădăcinile spre râu; nu se teme când vine arşiţa şi frunza lui rămâne verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu încetează să aducă roadă.
9 Inima este mai înşelătoare decât orice altceva şi este nespus de rea; cine poate s-o cunoască?
10 Eu, Domnul, cercetez inima, Eu pun la încercare mintea, ca să răsplătesc fiecărui om după căile lui, şi după roadă faptelor lui.
11 Ca o potârniche care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este cel ce adună bogăţii pe nedrept; va trebui să le părăsească în mijlocul zilelor sale şi la urmă nu este decât un nebun.
12 Locul sfântului nostru locaş este de la început un tron înalt şi glorios.
13 O Doamne, speranţa lui Israel, toţi cei ce Te părăsesc vor fi făcuţi de ruşine. Cei ce se îndepărtează de Mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că ei au părăsit pe Domnul, izvorul apei vieţii.
14 Vindecă-mă, Tu Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă Tu, şi voi fi mântuit; căci Tu eşti lauda mea.
15 Iată, ei îmi zic: Unde este Cuvântul Domnului? Să vină acum!
16 Dar eu, nu m-am ferit să fiu un păstor care Te urmează pe Tine, nici n-am dorit ziua nenorocirii; Tu ştii bine; şi ce a ieşit de pe buzele mele a fost spus în prezenţa Ta.
17 De aceea, nu fi o groază pentru mine, căci Tu eşti refugiul meu în ziua nenorocirii!
18 Să se ruşineze cei ce mă persecută, dar eu să nu fiu făcut de ruşine; să se înspăimânte ei, dar pe mine nu mă lăsa să mă înspăimânt! Adu peste ei ziua nenorocirii, loveşte-i cu o îndoită urgie!
19 Aşa mi-a vorbit Domnul: Du-te şi stai la poarta copiilor poporului, pe care intră şi ies regii lui Iuda, şi la toate porţile Ierusalimului,
20 şi spune-le: Ascultaţi Cuvântul Domnului, regi ai lui Iuda, şi tot Iuda, şi toţi locuitorii Ierusalimului, care intraţi pe aceste porţi!
21 Aşa vorbeşte Domnul: Luaţi seama la voi înşivă, să nu purtaţi nici o povară în ziua Sabatului, nici să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului.
22 Să nu scoateţi din casele voastre nici o povară în ziua Sabatului, şi să nu faceţi nici o lucrare, ci sfinţiţi ziua Sabatului, cum am poruncit părinţilor voştri.
23 Dar ei n-au ascultat şi n-au luat seama; ci şi-au înţepenit gâtul, ca să n-asculte şi să nu ia învăţătură.
24 Dacă într-adevăr Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce înăuntru pe porţile acestei cetăţi nici o sarcină, în ziua Sabatului, ci veţi sfinţi ziua Sabatului, şi nu veţi face nici o lucrare în ziua aceasta,
25 atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi şi prinţi, care vor şedea pe tronul lui David; ei vor veni în care şi călări pe cai, ei şi prinţii lor, însoţiţi de oamenii lui Iuda şi de locuitorii Ierusalimului, şi cetatea aceasta va fi locuită în veci.
26 Vor veni din cetăţile lui Iuda şi din împrejurimile Ierusalimului, din ţara lui Beniamin, din vale, de pe munte şi de la sud, ca să aducă arderi-de-tot şi jertfe, să aducă daruri de mâncare şi tămâie, şi să aducă jertfe de mulţumire în casa Domnului.
27 Dar dacă nu veţi asculta când vă poruncesc să sfinţiţi ziua Sabatului, să nu purtaţi nici o sarcină şi să n-o aduceţi înăuntru pe porţile Ierusalimului, în ziua Sabatului, atunci voi aprinde un foc la porţile cetăţii, care va arde casele cele mari ale Ierusalimului şi nu se va stinge.