1 Paşhur, fiul lui Imer, preot şi supraveghetor în casa Domnului, a auzit pe Ieremia profeţind aceste lucruri.
2 Atunci Paşhur a lovit pe profetul Ieremia şi l-a pus în butuci la poarta de sus a lui Beniamin, în casa Domnului.
3 Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din butuci. Şi Ieremia i-a zis: Domnul nu te mai numeşte Paşhur (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).
4 Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată, te voi face de groază, pentru tine şi pentru toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia duşmanilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da pe tot Iuda în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce sclavi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.
5 Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump şi toate vistieriile regilor lui Iuda le voi da în mâinile duşmanilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.
6 Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta, veţi merge la Babilon în captivitate; acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.
7 M-ai înduplecat, Doamne, şi m-am lăsat înduplecat; ai fost mai tare decât mine şi m-ai biruit! în fiecare zi am ajuns de râs, toată lumea îşi bate joc de mine.
8 Căci ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig: Violenţă şi apăsare!, deoarece Cuvântul Domnului îmi aduce numai ruşine şi batjocură în fiecare zi.
9 Atunci am zis: Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!, dar Cuvântul Lui este în inima mea ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10 Căci am auzit vorbe rele de la mulţi: Spaimă din toate părţile! învinuiţi-l!, strigă ei; haideţi să-l învinuim! Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, pândesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: Poate că se va lăsa prins, vom pune mâna pe el şi ne vom răzbuna pe el!
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei vor cădea şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: veşnica lor ruşine niciodată nu se va uita.
12 Şi acum, Doamne Dumnezeul oştirilor, care încerci pe cel drept, care pătrunzi mintea şi inima, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ţie îmi încredinţez cauza mea.
13 Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El eliberează sufletul celui nenorocit din mâna celor răi.
14 Blestemată să fie ziua când m-am născut! Ziua în care m-a născut mama, să nu fie binecuvântată!
15 Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: Ţi s-a născut un copil de parte bărbătească!, şi l-a umplut de bucurie cu ea!
16 Omul acela să ajungă ca şi cetăţile pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa şi strigăte de război la amiază!
17 De ce n-am fost omorât în pântecele mamei, ca ea să-mi fi fost mormântul meu! De ce n-a rămas ea veşnic însărcinată cu mine?
18 De ce am ieşit din pântecele mamei, ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi sfârşesc zilele în ruşine?