1 Domnul mi-a arătat două coşuri cu smochine, puse înaintea templului Domnului, după ce Nebucadneţar, regele Babilonului, a dus sclavi din Ierusalim pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, pe conducătorii lui Iuda, pe teslari şi pe fierari.
2 Unul din coşuri avea smochine foarte bune, ca smochinele care se coc întâia oară, dar celălalt coş avea smochine foarte rele, care nu se puteau mânca de rele ce erau.
3 Atunci Domnul mi-a zis: Ce vezi, Ieremia? Eu am răspuns: Nişte smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele şi, de rele ce sunt, nu se pot mânca.
4 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
5 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Cum deosebeşti aceste smochine bune, aşa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe cei duşi sclavi ai lui Iuda, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara caldeilor.
6 Îi voi privi cu un ochi binevoitor şi-i voi aduce înapoi în ţara aceasta: îi voi aşeza şi nu-i voi mai nimici, îi voi sădi şi nu-i voi mai smulge.
7 Le voi da o inimă, ca să ştie că Eu sunt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8 Şi ca smochinele cele rele care, de rele ce sunt nu se pot mânca, zice Domnul, aşa voi face să ajungă Zedechia, regele lui Iuda, conducătorii lui şi rămăşiţa Ierusalimului, cei ce au rămas în ţara aceasta şi cei ce locuiesc în ţara Egiptului.
9 Şi îi voi face o scârbă şi un dispreţ pentru toate împărăţiile pământului, o ruşine şi o batjocură, o derâdere şi un blestem, în toate locurile unde îi voi alunga.
10 Voi trimite între ei sabia, foametea şi ciuma, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor.