1 Iată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii, care locuiau în ţara Egiptului, la Migdol, la Tahpanes, la Nof şi în ţara Patros:
2 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Aţi văzut toate nenorocirile, pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda; iată, în ziua de astăzi ele sunt nişte dărâmături şi nimeni nu mai locuieşte în ele,
3 din cauza răutăţii pe care au făcut-o, ca să Mă provoace la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, care nu erau cunoscuţi nici de ei, nici de voi, nici de părinţii voştri.
4 V-am trimis tot timpul pe toţi robii Mei profeţii, ca să vă spună: Nu faceţi această urâciune pe care o urăsc.
5 Dar ei n-au vrut să asculte, n-au luat aminte, nu s-au întors de la răutatea lor, şi n-au încetat să aducă tămâie altor dumnezei.
6 De aceea, urgia Mea şi mânia Mea au fost vărsate şi aprinse în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului; şi ele sunt nişte dărâmături şi un deşert, cum se vede astăzi.
7 Acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: De ce vă faceţi voi singuri un rău atât de mare, ca să se nimicească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbaţi, femei, copii şi nou-născuţi, şi să nu mai rămână nici o rămăşiţă din voi?
8 De ce Mă mâniaţi prin lucrarea mâinilor voastre, aducând tămâie altor dumnezei ai ţării Egiptului, unde aţi venit să locuiţi pentru o vreme, ca să fiţi nimiciţi şi să ajungeţi un motiv de blestem şi de ruşine printre toate naţiunile pământului?
9 Aţi uitat nelegiuirile părinţilor voştri, nelegiuirile regilor lui Iuda, nelegiuirile soţiilor lor, nelegiuirile voastre şi nelegiuirile soţiilor voastre, săvârşite în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?
10 Ei nu s-au umilit nici până în ziua de azi, nici nu s-au temut; n-au umblat în Legea Mea şi după poruncile Mele, pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea părinţilor voştri.
11 De aceea, aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi întorc Faţa împotriva voastră, ca să vă fac rău şi să nimicesc pe tot Iuda.
12 Voi lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a îndreptat faţa ca să meargă în ţara Egiptului şi să locuiască acolo, şi vor fi toţi nimiciţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi nimiciţi de sabie, de foamete, de la cel mai mic până la cel mai mare; vor pieri de sabie şi de foamete; şi vor fi un motiv de batjocură, de groază, de blestem şi de ruşine!
13 Voi pedepsi astfel pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă.
14 Şi nici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului ca să locuiască acolo pentru o vreme, nu va scăpa, nici nu va rămâne ca să se întoarcă în ţara lui Iuda, unde sufletul lor doreşte să se întoarcă şi să locuiască. Căci nu se vor întoarce decât câţiva care vor scăpa.
15 Atunci toţi bărbaţii, care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, cu toate femeile care stăteau acolo, o mare mulţime, şi tot poporul care locuia în ţara Egiptului, la Patros, au răspuns aşa lui Ieremia:
16 Nu-ţi vom asculta cuvântul, pe care ni l-ai spus în Numele Domnului!
17 Dar cu siguranţă vom face tot ce am spus cu gura noastră, şi anume: să ardem tămâie reginei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi şi părinţii noştri, regii noştri şi conducătorii noştri, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Căci atunci aveam pâine de ne săturam, eram bine şi nu treceam prin nici o nenorocire!
18 Dar de când am încetat să aducem tămâie reginei cerului şi să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete.
19 Femeile au zis şi ele: Când aduceam tămâie reginei cerului şi îi turnam jertfe de băutură, oare fără voia bărbaţilor noştri îi pregăteam noi turte ca să ne închinăm şi să-i aducem jertfe de băutură?
20 Atunci Ieremia a zis întregului popor, bărbaţilor, femeilor şi tuturor celor ce-i dăduseră acest răspuns:
21 De tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, regii voştri şi conducătorii voştri, şi poporul ţării, nu Şi-a adus Domnul aminte şi nu I-a venit Lui în minte?
22 Domnul n-a putut să mai sufere lucrul acesta, din cauza răutăţii faptelor voastre, din cauza urâciunilor pe care le-aţi săvârşit; şi de aceea, ţara voastră a ajuns un deşert, de groază şi de blestem, fără un locuitor, cum vedeţi astăzi.
23 Pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că n-aţi ascultat glasul Domnului şi n-aţi păzit Legea Lui, poruncile şi învăţăturile Lui, de aceea vi s-a întâmplat nenorocirea aceasta, cum se vede astăzi.
24 Şi Ieremia a zis întregului popor şi tuturor femeilor: Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului!
25 Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Voi şi soţiile voastre aţi vorbit cu gurile voastre şi aţi împlinit cu mâinile voastre ce spuneţi: Vrem să împlinim jurămintele pe care le-am făcut şi să aducem tămâie reginei cerului, şi să-i turnăm jertfe de băutură!
26 De aceea, acum, după ce v-aţi împlinit jurămintele şi v-aţi înfăptuit promisiunile, ascultaţi Cuvântul Domnului, voi toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: Iată, jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că Numele Meu nu va mai fi chemat de gura nici unuia dintre bărbaţii lui Iuda, şi în toată ţara Egiptului nici unul nu va zice: Viu este Domnul Dumnezeu!
27 Iată, voi veghea asupra lor ca să le fac rău, nu bine; şi toţi bărbaţii lui Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor pieri cu toţii.
28 Iar cei ce vor scăpa de sabie, puţini la număr, se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda. Şi toată rămăşiţa lui Iuda, toţi cei ce s-au dus să locuiască în ţara Egiptului, vor cunoaşte al cui cuvânt va rămâne, al Meu sau al lor.
29 Şi iată, zice Domnul, un semn după care veţi cunoaşte că vă voi pedepsi în locul acesta, ca să ştiţi că vorbele Mele vor sta împotriva voastră spre nenorocirea voastră.
30 Aşa vorbeşte Domnul: Iată, voi da pe Faraon-Hofra, regele Egiptului, în mâinile duşmanilor lui, în mâinile celor ce vor să-l omoare, cum am dat pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile lui Nebucadneţar, regele Babilonului, duşmanul său, care voia să-l omoare.