1 Împotriva Moabului: Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Vai de Nebo, căci este nimicit! Chiriataimul este acoperit de ruşine şi luat; fortăreaţa este acoperită de ruşine şi zdrobită!
2 S-a dus fala Moabului, la Hesbon i se pune la cale pieirea: Haideţi să-l nimicim din mijlocul naţiunilor! Şi tu, Madmenule, vei fi nimicit şi sabia te va urmări!
3 Se aud strigăte din Horonaim: prăpăd şi nimicire!
4 Moabul este zdrobit! Chiar şi cei mici ai lui strigă.
5 Căci într-un plâns necurmat ei urcă coasta Luhitului şi se aud strigăte de durere la coborâtul Horonaimului, din cauza nimicirii!
6 Fugiţi, scăpaţi-vă viaţa şi fiţi ca un ienupăr în deşert.
7 Căci, pentru că te-ai încrezut în faptele şi în vistieriile tale, vei fi luat şi tu, şi Chemoşul va merge în captivitate, cu preoţii şi conducătorii lui.
8 Pustiitorul va intra în fiecare cetate, încât nici o cetate nu va scăpa. Valea va pieri şi câmpia va fi nimicită, cum a spus Domnul.
9 Daţi aripi Moabului, ca să zboare şi să fugă; şi cetăţile lui vor fi prefăcute în deşert, nu vor mai avea locuitori.
10 Blestemat să fie cel ce face cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului, blestemat să fie cel ce îşi retrage sabia de la măcel!
11 Moabul era netulburat din tinereţea lui şi se odihnea fără teamă pe drojdiile lui, nu era turnat dintr-un vas în altul, nici n-a fost dus în captivitate. De aceea, i s-a păstrat gustul şi nu i s-a schimbat mirosul.
12 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când voi trimite la el oameni care-l vor răsturna; îi vor goli vasele şi vor face să-i crape burdufurile.
13 Moabul va fi dat de ruşine cu Chemoş, cum a fost dată de ruşine casa lui Israel cu Betel, în care îşi punea încrederea.
14 Cum puteţi să ziceţi: Suntem viteji, ostaşi gata de luptă?
15 Moabul este nimicit, cetăţile lui se înalţă în fum, floarea tinerimii lui este înjunghiată, zice Regele al cărui Nume este Domnul oştirilor.
16 Pieirea Moabului este aproape să vină, nenorocirea lui vine în grabă mare.
17 Bociţi-l, toţi cei ce-l înconjuraţi, toţi cei care-i cunoaşteţi numele! Şi ziceţi: Cum a fost sfărâmat acest sceptru puternic, acest toiag măreţ!
18 Coboară-te din gloria ta şi stai jos pe pământul uscat, locuitoare, fiica Dibonului! Căci pustiitorul Moabului se urcă împotriva ta şi-ţi nimiceşte fortăreţele.
19 Stai pe drum şi pândeşte, locuitoarea Aroerului! întreabă pe fugar şi pe cel scăpat, şi zi: Ce s-a întâmplat?
20 Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit. Gemeţi şi strigaţi! Vestiţi în Arnon că Moabul este pustiit!
21 A venit pedeapsa şi peste ţara câmpiei, peste Holon, peste Iahaţ, peste Mefaat,
22 peste Dibon, peste Nebo, peste Bet-Diblataim,
23 peste Chiriataim, peste Bet-Gamul, peste Bet-Meon,
24 peste Cheriiot, peste Boţra, peste toate cetăţile din ţara Moabului, fie depărtate, fie apropiate.
25 Cornul Moabului este frânt şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26 Îmbătaţi-l, căci s-a preamărit înaintea Domnului; de aceea Moabul se va tăvăli în vărsătura lui şi va ajunge şi el de râs!
27 N-a fost Israel de râsul tău? A fost el oare prins printre hoţi, de dai din cap ori de câte ori vorbeşti de el?
28 Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului! Şi fiţi ca porumbeii, care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!
29 Am auzit de mândria Moabului, este foarte mândru, de înfumurarea lui, de trufia lui, de mândria lui şi de aroganţa inimii lui.
30 Cunosc, zice Domnul, furia lui, dar este degeaba; lăudăroşeniile lui deşarte n-au împlinit nimic.
31 De aceea, eu mă vaiet pentru Moab şi mă jelesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32 O, vie din Sibma, te plâng mai mult decât Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau până la marea Iaezerului; dar pustiitorul s-a aruncat peste roadele tale de vară şi peste culesul viilor tale.
33 Şi astfel bucuria şi veselia au pierit din câmpul cel mănos şi din ţara Moabului; am secat vinul din teascuri, zice Domnul, nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sunt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.
34 Strigătele Hesbonului răsună până la Eleale şi glasul lor se aude până la Iahaţ, de la Ţoar până la Horonaim, până la Eglat-Şelişia; căci şi apele Nimrimului sunt prefăcute în deşert.
35 Şi voi face să piară din Moab, zice Domnul, pe cel ce aduce jertfe pe înălţimi, şi arde tămâie dumnezeilor lui.
36 De aceea, inima îmi jeleşte pentru Moab ca un fluier, ca un fluier îmi jeleşte inima pentru bărbaţii din Chir-Heres, pentru că toate bogăţiile strânse de ei sunt pierdute.
37 Căci toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; pe toate mâinile sunt tăieturi de jale şi pe coapse sunt saci.
38 Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe sunt numai bocete, pentru că am sfărâmat Moabul ca pe un vas fără preţ, zice Domnul.
39 Cât este de sfărâmat Moabul! Jeliţi-vă! Cât de ruşinos întoarce Moabul spatele! Moabul ajunge astfel de râs şi de groază pentru toţi cei ce-l înconjoară.
40 Căci aşa vorbeşte Domnul: Iată că duşmanul zboară ca vulturul şi îşi întinde aripile asupra Moabului!
41 Cheriiotul este luat, fortăreţele sunt cucerite şi, în ziua aceea, inima vitejilor Moabului este ca inima unei femei în durerile naşterii.
42 Astfel Moabul va fi distrus şi nu va mai fi un popor, căci s-a înălţat împotriva Domnului.
43 Groaza, groapa şi laţul sunt peste tine, locuitor al Moabului, zice Domnul.
44 Cel ce fuge de groază, cade în groapă, şi cel ce se ridică din groapă, se prinde în laţ; căci aduc asupra lui, asupra Moabului, anul pedepsei lui, zice Domnul.
45 Fugarii se opresc sleiţi de puteri la umbra Hesbonului; dar din Hesbon iese un foc, o flacără iese din mijlocul Sihonului şi mistuie laturile Moabului şi creştetul capului celor ce se fălesc.
46 Vai de tine, Moabule! Poporul din Chemoş este pierdut! Căci fiii tăi sunt luaţi captivi şi fiicele tale captive.
47 Dar în vremurile de apoi voi aduce înapoi pe prinşii de război ai Moabului, zice Domnul. Aceasta este judecata asupra Moabului.