1 Aşa vorbeşte Domnul: Iată, ridic împotriva Babilonului şi împotriva locuitorilor Caldeii un vânt nimicitor.
2 Trimit împotriva Babilonului nişte vânturători, care îl vor vântura şi îi vor goli ţara. Vor veni din toate părţile împotriva lui, în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui care îşi întinde arcul, împotriva celui ce se mândreşte cu platoşa lui! Nu cruţaţi pe tinerii lui! Nimiciţi cu desăvârşire toată armata lui!
4 Şi vor cădea ucişi în ţara Caldeilor, străpunşi de lovituri pe străzile Babilonului!
5 Căci Israelul şi Iuda nu sunt părăsiţi de Dumnezeul lor, de Domnul oştirilor, cu toate că ţara lor este plină de nelegiuiri împotriva Sfântului lui Israel.
6 Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca nu cumva să pieriţi în nelegiuirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
7 Babilonul era în mâna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pământul. Naţiunile au băut din vinul lui; de aceea naţiunile sunt ca într-o nebunie.
8 Deodată Babilonul a căzut şi a fost zdrobit! Văitaţi-l, aduceţi balsam pentru durerea lui; poate că se va vindeca!
9 Am vrut să vindecăm Babilonul, dar nu s-a vindecat! Părăsiţi-l şi haideţi să mergem fiecare în ţara noastră, căci judecata lui a ajuns până la cer şi se înalţă până la nori.
10 Domnul scoate la lumină îndreptăţirea noastră. Veniţi să vestim în Sion lucrarea Domnului Dumnezeului nostru.
11 Ascuţiţi săgeţile, luaţi scuturile! Domnul a întărâtat duhul regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.
12 Înălţaţi un steag împotriva zidurilor Babilonului! întăriţi-i străjile, puneţi santinele, pregătiţi ambuscade! Căci Domnul a luat o hotărâre şi aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.
13 Tu, care locuieşti lângă ape multe şi care ai comori nemărginite, ţi-a venit sfârşitul, şi lăcomia ta a ajuns la capăt!
14 Domnul oştirilor a jurat pe Sine însuşi: Da, te voi umple de oameni ca de nişte lăcuste, şi vor scoate strigăte împotriva ta.
15 El a creat pământul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16 Când îşi dă drumul la glas, un tumult de ape este în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naştere la fulgere şi ploaie, şi scoate vântul din comorile lui.
17 Atunci orice om se vede cât este de prost şi fără cunoaştere, orice argintar se ruşinează de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sunt decât minciună, şi n-au nici o suflare în ei!
18 Sunt fără valoare, o lucrare de batjocură; în vremea pedepsirii lor, vor pieri!
19 Dar Cel ce este Partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, şi Israel este seminţia moştenirii Lui: Domnul oştirilor este Numele Lui.
20 Tu Mi-ai fost un ciocan şi o armă de război. Am zdrobit popoare cu tine, am nimicit împărăţii cu tine.
21 Cu tine am sfărâmat pe cal şi pe călăreţul lui; cu tine am sfărâmat carul şi pe cel ce şedea în el.
22 Cu tine am sfărâmat pe bărbat şi pe femeie; cu tine am sfărâmat pe bătrân şi pe copil; cu tine am sfărâmat pe tânăr şi pe tânără.
23 Prin tine sfărâm pe păstor şi turma lui; prin tine sfărâm pe plugar şi boii lui; prin tine sfărâm guvernatori şi conducători.
24 Dar voi răsplăti Babilonului şi tuturor locuitorilor Caldeii pentru tot răul pe care l-au făcut în Sion sub privirile voastre, zice Domnul.
25 Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, care nimiceşti tot pământul, zice Domnul! Şi îmi voi întinde mâna împotriva ta, te voi rostogoli de pe stânci şi te voi face un munte mistuit de foc.
26 Nu vor mai lua din tine nici piatră pentru capul unghiului, nici piatră pentru temelie; căci vei fi o dărâmătură veşnică, zice Domnul.
27 Înălţaţi un steag pe pământ, sunaţi trompeta printre naţiuni! Pregătiţi naţiunile împotriva lui, chemaţi împotriva lui împărăţiile Araratului, Miniului şi Aşchenazului! Puneţi un comandant împotriva lui! Faceţi să înainteze caii ca nişte lăcuste ţepoase!
28 Pregătiţi împotriva lui naţiunile, pe regii Mediei, pe guvernatorii lui şi pe toţi conducătorii lui şi toată ţara de sub stăpânirea lor!
29 Şi pământul se va clătina şi se va cutremura, căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlineşte, ca să facă din ţara Babilonului un deşert nelocuit.
30 Vitejii Babilonului au încetat să mai lupte, au rămas în fortăreţele lor; puterea le este sleită şi au ajuns ca nişte femei. Duşmanii au pus foc locuinţelor lor şi le sfărâmă zăvoarele.
31 O gardă va alerga s-o întâlnească pe alta, şi un mesager ca să-l întâlnească pe altul, ca să vestească regelui Babilonului că cetatea lui este luată din toate părţile,
32 că trecătorile sunt blocate, bălţile cu trestie au fost arse şi oamenii de război sunt îngroziţi.
33 Căci aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Fiica Babilonului este ca o arie în timpul când este călcată cu picioarele; încă puţin timp şi vremea secerişului ei este aproape.
34 Nebucadneţar, regele Babilonului, m-a devorat, m-a zdrobit; m-a făcut ca un vas gol, m-a înghiţit ca un monstru; şi-a umplut pântecele cu ce aveam mai scump, şi apoi m-a scuipat afară.
35 Violenţa făcută faţă de mine şi faţă de carnea mea să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Şi sângele meu să cadă asupra locuitorilor Caldeii! zice Ierusalimul.
36 De aceea, aşa vorbeşte Domnul: Iată, îţi voi apăra cauza şi te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului şi îi voi seca izvorul.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărâmături, o vizuină de şacali, un deşert şi o batjocură, şi nu va mai avea locuitori.
38 Vor răcni împreună ca nişte lei, vor ţipa ca nişte pui de lei.
39 În bucuria lor, le voi pregăti sărbătorile; îi voi îmbăta, ca să se înveselească, şi apoi să adoarmă somnul cel de veci şi să nu se mai scoale, zice Domnul.
40 Îi voi coborî ca pe nişte miei la tăiere, ca pe nişte berbeci şi ca pe nişte ţapi.
41 O, cum este luat Şeşacul! Cum a fost cucerit acela a cărui glorie umplea tot pământul! Cum a fost pustiit Babilonul printre naţiuni!
42 Marea s-a înălţat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulţimea valurilor sale.
43 Cetăţile lui au ajuns un deşert, un pământ fără apă şi pustiu, o ţară unde nimeni nu locuieşte şi prin care nimeni nu trece.
44 Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghiţit; şi naţiunile nu se vor mai îngrămădi spre el. Şi zidul Babilonului va cădea.
45 Ieşiţi din mijlocul lui, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa, scăpând de mânia aprinsă a Domnului!
46 Să nu vi se tulbure inima, şi nu vă înspăimântaţi de zvonurile care se răspândesc în ţară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în ţară va domni violenţa şi un stăpânitor se va ridica împotriva altui stăpânitor.
47 De aceea, iată, vin zile când voi pedepsi idolii Babilonului; toată ţara lui va fi acoperită de ruşine şi toţi morţii lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Atunci cerurile şi pământul, cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului; căci pustiitorii se vor arunca asupra lui de la nord, zice Domnul.
49 Şi Babilonul va cădea din cauza morţilor lui Israel, aşa cum au căzut pentru Babilon morţii întregului pământ.
50 Cei care aţi scăpat de sabie, plecaţi, nu zăboviţi! Aduceţi-vă aminte de Domnul de-acolo, din depărtare, şi Ierusalimul să fie în inimile voastre.
51 Ne ruşinăm pentru că am auzit batjocura; ruşinea ne-a acoperit feţele, pentru că au venit nişte străini în sanctuarele casei Domnului.
52 De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, când îi voi pedepsi idolii, şi în toată ţara lui vor geme răniţii.
53 Chiar dacă Babilonul s-ar înălţa până la ceruri şi chiar dacă şi-ar fortifica fortăreţele lui cele înalte, tot voi trimite pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul.
54 Sunetul unui plânset vine din Babilon şi un mare dezastru vine din ţara caldeilor.
55 Căci Domnul nimiceşte Babilonul şi îi reduce la tăcere glasul cel tare. Valurile lui urlă ca nişte ape mari, şi zgomotul glasului lor se aude.
56 Căci pustiitorul vine împotriva lui, împotriva Babilonului, şi bărbaţii lui viteji sunt luaţi. Fiecare din arcurile lor este rupt; pentru că Domnul este Dumnezeul care răsplăteşte, El va da negreşit plata cuvenită!
57 Şi voi îmbăta pe prinţii şi pe înţelepţii lui, pe guvernatorii lui, pe deputaţii lui şi pe vitejii lui. Şi ei vor adormi somnul cel de veci, şi nu se vor mai trezi, zice Regele, al cărui Nume este Domnul oştirilor.
58 Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Zidurile largi ale Babilonului vor fi surpate, şi porţile lui cele înalte vor fi arse. Astfel popoarele muncesc degeaba şi naţiunile se trudesc pentru foc!
59 Iată cuvântul poruncit de profetul Ieremia lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, când s-a dus la Babilon cu Zedechia, regele lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era şeful intendenţei.
60 Ieremia a scris într-o carte toate nenorocirile care urmau să vină peste Babilon, toate aceste cuvinte care sunt scrise împotriva Babilonului.
61 Şi Ieremia a zis lui Seraia: Când vei ajunge la Babilon, vezi să citeşti toate cuvintele acestea,
62 şi să zici: Doamne, Tu ai vorbit împotriva acestui loc ca să-l nimiceşti, ca nimic să nu rămână în el, nici om, nici animal, ci va fi pustiit pentru veci.
63 Şi după ce ai terminat de citit această carte, să legi de ea o piatră şi s-o arunci în Eufrat.
64 Apoi să zici: Aşa va fi înecat Babilonul şi nu se va mai ridica din catastrofele pe care le voi aduce peste el; vor cădea sleiţi de puteri! Până aici sunt cuvintele lui Ieremia.