1 Acestea sunt locurile pe care le-au moştenit copiii lui Israel în ţara Canaanului, şi care le-au fost împărţite lor ca moştenire de preotul Eleazar, de Iosua, fiul lui Nun, şi de conducătorii de familie ai seminţiilor copiilor lui Israel.
2 Împărţirea s-a făcut prin sorţi, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminţii şi jumătate.
3 Căci Moise dăduse moştenirea celor două seminţii şi jumătate, de cealaltă parte a Iordanului; dar leviţilor nu le dăduse moştenire printre ei.
4 Căci fiii lui Iosif erau două seminţii: Manase şi Efraim. Şi ei nu au dat nici o parte leviţilor în ţară, afară de cetăţile de locuit, cu terenurile dimprejurul lor pentru turmele şi averile lor.
5 Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse Domnul lui Moise, şi au împărţit ţara.
6 Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua la Ghilgal; şi Caleb, fiul lui Iefune, chenizitul, i-a zis: Ştii ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine şi la tine în Cades-Barnea.
7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să cercetez ţara şi i-am adus ştiri aşa cum îmi spunea inima.
8 Fraţii mei, care se urcaseră împreună cu mine, au muiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului Dumnezeului meu.
9 Şi în ziua aceea Moise a jurat şi a zis: Ţara în care a călcat piciorul tău va fi moştenirea ta pe vecie, pentru tine şi pentru fiii tăi, pentru că ai urmat în totul pe Domnul, Dumnezeul meu.
10 Acum, iată, Domnul m-a ţinut în viaţă, cum a zis, aceşti patruzeci şi cinci de ani de când a spus Domnul cuvântul acesta lui Moise, când umbla Israel prin deşert; şi acum, iată, sunt de optzeci şi cinci de ani.
11 Şi astăzi sunt tot aşa de tare ca în ziua în care m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru a lupta, fie pentru a intra şi a ieşi.
12 Acum deci dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt anachimi şi că sunt cetăţi mari şi fortificate. Poate că Domnul va fi cu mine şi atunci îi voi putea alunga, cum a spus Domnul.
13 Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, şi i-a dat ca moştenire Hebronul.
14 Astfel Hebronul a devenit moştenirea lui Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, până în ziua de astăzi, pentru că a urmat în totul calea Domnului Dumnezeului lui Israel.
15 Şi numele Hebronului mai înainte era Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre anachimi. Şi ţara s-a odihnit de război.