17
O parte a căzut prin sorţi seminţiei lui Manase, pentru că el era întâiul-născut al lui Iosif, adică pentru Machir, întâiul-născut al lui Manase, tatăl lui Galaad, care, pentru că fusese un războinic, a primit Galaadul şi Basanul.
Au dat prin sorţi o parte şi celorlalţi fii ai lui Manase, după familiile lor, fiilor lui Abiezer, fiilor lui Helec, fiilor lui Asriel, fiilor lui Sihem, fiilor lui Hefer, fiilor lui Şemida: aceştia sunt copiii de parte bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după familiile lor.
Ţelofhad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, n-a avut fii, dar a avut fiice, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa.
Ele s-au înfăţişat înaintea preotului Eleazar, înaintea lui Iosua, fiul lui Nun, şi înaintea mai-marilor, zicând: Domnul a poruncit lui Moise să ne dea o moştenire între fraţii noştri. Şi el le-a dat, după porunca Domnului, o moştenire între fraţii tatălui lor.
Astfel au căzut zece părţi lui Manase, afară de ţara Galaadului şi a Basanului, care este de cealaltă parte a Iordanului,
pentru că fiicele lui Manase au primit o moştenire între fiii lui, iar ţara Galaadului a fost pentru ceilalţi fii ai lui Manase.
Şi graniţa lui Manase se întindea de la Aşer până la Micmetat, care este înaintea Sihemului; graniţa merge spre dreapta până la locuitorii din En-Tapuah.
Ţara Tapuahului era a fiilor lui Manase, dar Tapuahul de pe graniţa lui Manase era al fiilor lui Efraim.
Şi graniţa cobora până la pârâul Cana, în partea de sud a pârâului. Cetăţile acestea ale lui Efraim erau în mijlocul cetăţilor lui Manase. Graniţa lui Manase era spre partea de nord a pârâului, şi ieşea la mare.
10 Ţinutul de la sud era al lui Efraim, cel de la nord al lui Manase, şi marea le era graniţă; la nord se întâlneau cu Aşer şi la est cu Isahar.
11 În Isahar şi în Aşer, Manase stăpânea peste Bet-Şean cu satele lui, Ibleam cu satele lui, locuitorii Dorului cu satele lui, locuitorii din En-Dor cu satele lui, locuitorii din Taanac cu satele lui şi locuitorii din Meghido cu satele lui, cele trei ţinuturi deluroase.
12 Fiii lui Manase n-au putut alunga pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au reuşit să rămână în ţara aceasta.
13 Şi când copiii lui Israel au devenit destul de tari, au pus pe canaaniţi să plătească tribut, dar nu i-au alungat.
14 Fiii lui Iosif au vorbit lui Iosua şi i-au zis: De ce ne-ai dat de moştenire numai un sorţ şi numai o parte, când noi suntem un popor numeros şi Domnul ne-a binecuvântat până acum?
15 Şi Iosua le-a zis: Dacă sunteţi un popor numeros, urcaţi-vă în pădure şi tăiaţi-o, ca să vă faceţi loc în ţara fereziţilor şi a refaimiţilor, dacă muntele lui Efraim este prea mic pentru voi.
16 Şi fiii lui Iosif au zis: Muntele nu ne este de ajuns şi toţi canaaniţii care locuiesc în vale, cei ce sunt la Bet-Şean şi în satele lui, şi cei ce sunt în Valea lui Izreel au care de fier.
17 Şi Iosua a vorbit casei lui Iosif, a lui Efraim şi a lui Manase, zicând: Voi sunteţi un popor numeros şi puterea voastră este mare, nu veţi avea numai un singur sorţ,
18 ci ţinutul muntos va fi al vostru şi deşi este pădure, o veţi tăia, iar marginile ei cele mai îndepărtate vor fi ale voastre; căci veţi alunga pe canaaniţi, cu toate că ei au care de fier şi sunt puternici.