1 Domnul a vorbit lui Moise pe Muntele Sinai, zicând:
2 Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: Când veţi intra în ţara pe care v-o dau, pământul să se odihnească, să ţină un Sabat al Domnului.
3 Şase ani să-ţi semeni ogorul şi şase ani să-ţi cureţi via şi să-i strângi roadele,
4 dar anul al şaptelea să fie un Sabat de odihnă pentru pământ, un Sabat pentru Domnul. Să nu-ţi semeni ogorul, nici să nu-ţi cureţi via.
5 Să nu seceri ceea ce va creşte din grăunţele căzute de la seceriş, nici să nu culegi strugurii din via ta netăiată; acesta să fie un an de odihnă pentru pământ.
6 Şi roadele anului Sabatic ale pământului să vă servească vouă ca hrană; ţie, sclavului şi sclavei tale, celui tocmit de tine cu ziua şi străinului care locuieşte cu tine,
7 vitelor tale şi animalelor din ţara ta; tot ce va da pământul să servească de hrană.
8 Să numeri de asemenea şapte Sabate de ani, de şapte ori şapte ani, aşa că cele şapte Sabate de ani să-ţi facă patruzeci şi nouă de ani.
9 În ziua a zecea a lunii a şaptea să pui să sune trompeta de Jubileu; în Ziua Ispăşirii să sunaţi cu trompeta în toată ţara voastră.
10 În felul acesta să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să proclamaţi în ţară libertate pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi un Jubileu; şi fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui si fiecare din voi să se întoarcă la familia lui.
11 Anul al cincizecilea să fie pentru voi Anul de Jubileu; atunci să nu semănaţi, să nu seceraţi ce vor aduce ogoarele de la ele şi să nu culegeţi via netăiată.
12 Căci este Anul de Jubileu; să fie sfânt pentru voi. Sa mâncaţi ce vă vor da ogoarele.
13 În Anul de Jubileu, fiecare din voi să se întoarcă la proprietatea lui.
14 Dacă vindeţi ceva aproapelui vostru sau cumpăraţi ceva de la aproapele vostru, să nu vă nedreptăţiţi unul pe altul.
15 Să cumperi de la aproapele tău, socotind numărul de ani de la Anul de Jubileu şi el să-ţi vândă socotind anii de rod.
16 Cu cât vor fi mai mulţi ani, cu atât să ridici preţul, şi cu cat vor fi mai puţini ani, cu atât să-i scazi preţul; căci el îţi va vinde după numărul anilor de seceriş.
17 Să nu vă înşelaţi unul pe altul, ci să te temi de Dumnezeul tău: căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.
18 Împliniţi legile Mele şi ţineţi judecăţile Mele, şi sa le faceţi; şi veţi locui în siguranţă ţară.
19 Ţara îşi va da roadele, veţi mânca din ele şi vă vei sătura, şi veţi locui în siguranţă în ea.
20 Şi dacă veţi zice: Ce vom mânca în anul al şaptelea, fiindcă nu vom semăna şi nu vom strânge roadele?
21 Eu voi trimite peste voi binecuvântarea Mea în anul al şaselea şi pământul vă va da roade pentru trei ani.
22 Şi când veţi semăna în anul al optulea, veţi mânca încă din vechile roade până în anul al nouălea; până la noile roade veţi mânca tot din cele vechi.
23 Pământurile să nu se vândă pentru totdeauna, căci pământul este al Meu, iar voi sunteţi ca nişte străini şi călători cu Mine.
24 De aceea, pentru tot pământul pe care îl moşteniţi, să daţi dreptul de răscumpărare al pământului.
25 Dacă fratele tău sărăceşte aşa că trebuie să vândă o bucată din pământul lui, cel ce are dreptul de răscumpărare, ruda lui cea mai apropiată, să vină şi să răscumpere ce a vândut fratele său.
26 Şi dacă un om n-are pe nimeni care să aibă dreptul de răscumpărare, şi poate să-l răscumpere el însuşi,
27 atunci el să socotească anii de la vânzare, să dea înapoi cumpărătorului ce este în plus şi să se întoarcă la proprietatea lui.
28 Dar dacă n-are de-ajuns ca să-l răscumpere, ceea ce s-a vândut să rămână în mâinile cumpărătorului până în Anul de Jubileu. În Anul de Jubileu el să se întoarcă la proprietatea lui şi cumpărătorul să iasă din ea.
29 Dacă un om vinde o casă de locuit într-o cetate înconjurată cu ziduri, el are drept să o răscumpere timp de un an după ce a vândut-o; dreptul lui de răscumpărător ţine un an.
30 Dar dacă aceasta nu va fi răscumpărată pe durata unui an întreg, atunci casa din cetatea înconjurată cu ziduri va rămâne pentru totdeauna cumpărătorului în toate generaţiile lui; în Anul de Jubileu să nu iasă din ea.
31 Însă casele din sate care nu sunt înconjurate cu ziduri să fie socotite ca fonduri de pământ ale ţării; ele pot fi răscumpărate şi cumpărătorul va ieşi din ele în Anul de Jubileu.
32 Cât priveşte cetăţile leviţilor şi casele pe care le vor avea ei în aceste cetăţi, leviţii să aibă drept permanent de răscumpărare.
33 Cine va cumpăra o casă de la leviţi, să iasă în Anul de Jubileu din casa vândută lui şi din cetatea în care o avea; căci casele din cetăţile leviţilor sunt proprietăţile lor în mijlocul copiilor lui Israel.
34 Dar câmpiile din jurul cetăţilor lor nu se vor putea vinde, căci acestea sunt proprietăţile lor permanente.
35 Şi dacă fratele tău sărăceşte şi ajunge sărac faţă de tine, atunci tu să-l ajuţi, fie că este străin, fie că este călător, ca să trăiască alături de tine.
36 Să nu iei de la el nici dobândă, nici garanţie, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca fratele tău să trăiască împreună cu tine.
37 Să nu-i împrumuţi banii tăi cu dobândă şi să nu-i împrumuţi hrana ta pentru câştig.
38 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să vă dau ţara Canaanului şi să fiu Dumnezeul vostru.
39 Dacă fratele tău sărăceşte şi se va vinde ţie, tu să nu-l pui să-ţi facă muncă de sclav,
40 ci să stea la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un călător, până în Anul de Jubileu.
41 Atunci să iasă de la tine, el şi copiii lui care vor fi cu el, şi să se întoarcă în familia lui şi la proprietatea strămoşilor lui.
42 Pentru că ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; ei să nu fie vânduţi ca sclavi.
43 Să nu-l stăpâneşti cu asprime, ci să te temi de Dumnezeul tău.
44 Sclavul tău şi sclava ta, pe care doreşti să-i ai, să fie din naţiunile care vă înconjoară; de la ei să cumpăraţi sclavi şi sclave.
45 Veţi putea să cumpăraţi şi dintre copiii străinilor care vor locui în mijlocul vostru şi din familiile lor care sunt cu voi, pe care le-au născut în ţara voastră; ei pot deveni proprietatea voastră.
46 Îi puteţi lăsa moştenire copiilor voştri după voi, ca pe o proprietate; puteţi să-i ţineţi ca sclavi permanent. Dar cât priveşte pe fraţii voştri, copiii lui Israel, nimeni să nu stăpânească peste fratele său cu asprime.
47 Dacă străinul sau călătorul de lângă tine se îmbogăţeşte şi fratele tău de lângă el sărăceşte şi se va vinde străinului care locuieşte cu tine, sau urmaşilor familiei străinului,
48 acesta să fie răscumpărat îndată după ce s-a vândut. Unul din fraţii lui să-l răscumpere.
49 Unchiul lui sau fiul unchiului lui poate să-l răscumpere, sau una din rudele lui apropiate poate să-l răscumpere; sau dacă are posibilităţi, să se răscumpere el singur.
50 Să facă socoteala cu cumpărătorul său, din anul când s-a vândut până în Anul de Jubileu; preţul vânzării sale să se socotească după numărul anilor, care vor fi calculaţi ca timpul unui om tocmit pe bani.
51 Dacă mai sunt încă mulţi ani până la Anul de Jubileu, potrivit cu anii aceştia, va plăti preţul răscumpărării lui din banii cu care a fost cumpărat;
52 dar dacă mai rămân puţini ani până la Anul de Jubileu, el să facă socoteala şi după numărul anilor, să înapoieze preţul răscumpărării lui.
53 Să se poarte cu el ca şi cu un om tocmit an de an; şi să nu-l trateze cu asprime înaintea ochilor tăi.
54 Şi dacă nu este răscumpărat în nici unul din aceste feluri, să iasă de la el în Anul de Jubileu.
55 Deoarece copiii lui Israel sunt robii Mei; ei sunt robii Mei pe care i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.