1 Profeţia cuvântului Domnului către Israel, prin Maleahi:
2 V-am iubit, zice Domnul! Dar voi ziceţi: Cum ne-ai iubit? Nu era Esau fratele lui Iacov?, zice Domnul; totuşi l-am iubit pe Iacov,
3 şi l-am urât pe Esau, i-am prefăcut munţii într-o pustietate şi moştenirea lui am dat-o şacalilor din deşert;
4 Chiar dacă ar zice Edomul: Am fost nimiciţi, dar ne vom întoarce şi vom rezidi locurile dărâmate! aşa vorbeşte Domnul oştirilor: Ei pot să zidească, Eu însă voi dărâma; şi se vor numi: Ţara răutăţii şi Poporul pe care S-a mâniat Domnul pentru totdeauna!
5 Veţi vedea cu ochii voştri lucrul acesta şi veţi zice: Domnul este preamărit dincolo de graniţele lui Israel!
6 Un fiu onorează pe tatăl său şi o slugă pe stăpânul său. Dacă sunt Tată, unde este onoarea care Mi se cuvine? Dacă sunt Stăpân, unde este teama de Mine? zice Domnul oştirilor către voi, preoţilor, care nesocotiţi Numele Meu, şi care ziceţi: Cum am nesocotit noi Numele Tău?
7 Prin faptul că aduceţi pe altarul Meu bucate necurate! Şi dacă ziceţi: Cum Te-am pângărit? Prin faptul că aţi zis: Masa Domnului este de dispreţuit!
8 Când aduceţi ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Şi când aduceţi una şchioapă sau bolnavă, nu este oare rău lucrul acesta? Adu-o guvernatorului tău! Te va primi el bine pentru ea, va ţine seama de ea? Zice Domnul oştirilor;
9 Şi acum, vă rog, rugaţi-vă lui Dumnezeu să aibă milă de noi! Vă va primi El cu bunăvoinţă când mâinile voastre fac astfel de lucruri? zice Domnul oştirilor;
10 Cine din voi va închide porţile ca să n-aprindeţi degeaba focul pe altarul Meu? Nu-Mi găsesc nici o plăcere în voi, zice Domnul oştirilor, şi darurile de mâncare din mâna voastră nu-Mi sunt plăcute!
11 Căci de la răsăritul soarelui până la asfinţit, Numele Meu este mare între Neamuri şi pretutindeni se arde tămâie în onoarea Numelui Meu şi se aduc daruri de mâncare curate; căci mare este Numele Meu între Neamuri, zice Domnul oştirilor.
12 Dar voi îl profanaţi prin faptul că ziceţi: Masa Domnului este pângărită şi ce aduce ea este o mâncare de dispreţuit!
13 Voi mai ziceţi: Ce mai osteneală! şi o dispreţuiţi, zice Domnul oştirilor; şi aduceţi ce le aduceţi! Pot Eu să le primesc din mâinile voastre? zice Domnul;
14 Nu! Blestemat să fie înşelătorul, care are în turma lui o vită de parte bărbătească şi face un jurământ, dar jertfeşte Domnului ceea ce este bolnav! Căci Eu sunt un Rege mare, zice Domnul oştirilor, şi Numele Meu este de temut printre naţiuni.